Elçin Sangu și-a exprimat opinia cu privire la situația actuală a relației actor-manager și a propus o transformare care să permită artiștilor și tuturor componentelor din domeniu să funcționeze pe un teren mai sănătos.
Iată postarea actriței!
„Nu vreau să stric esența problemei, nici precum jurnaliștii de tabloide care diluează această chestiune (cu excepția celor care își fac treaba corect), nici precum jurnaliștii care comentează fără o cercetare aprofundată (cei pe care îi considerăm jurnaliști serioși), nici precum colegii de breaslă, dintre care mulți îmi sunt foarte dragi, care fac declarații care nu sunt adecvate situației. De aceea am pregătit următorul flood.
Multe persoane care au pornit la drum cu visul de a deveni actori pășesc în carieră cu acorduri care pot fi definite drept „contracte de sclavie” în condițiile dure impuse de sistem. Aceste contracte fac ca artistul să își transfere toate drepturile către agenții sau producători, limitându-i în același timp libertatea creativă și drepturile economice. Această situație este unul dintre cele mai concrete exemple ale lipsei de instituționalizare a sectorului și ale denaturării sistemului.
Procesele intentate de actori ca urmare a încălcării drepturilor lor în acest sector arată cât de gri este baza pe care funcționează sectorul. Există lacune juridice grave, în special în ceea ce privește contractele de management. Actorii sunt adesea confruntați cu clauze care conțin sancțiuni grele pe termen lung ce consolidează dezechilibrul de putere din sector. Deși acțiunile în justiție fac aceste nedreptăți vizibile într-o anumită măsură, ele nu sunt suficiente pentru a rezolva problemele structurale subiacente ale sectorului.
Brandurile personale ale artiștilor din sistemul de management sunt modelate în mare parte prin activități de PR. Cu toate acestea, în acest proces, narațiunile false ies în evidență în locul talentelor și realizărilor reale. Schimburile ciudate ale actorilor cu jurnaliștii, care nu au alt scop decât să atragă atenția, sporesc și mai mult lipsa de transparență și onestitate din sector.
Deși se așteaptă ca activitățile de PR să contribuie la cariera artiștilor, pe de o parte, pe de altă parte acestea au devenit un instrument care afectează credibilitatea sectorului, adâncind problema lipsei de instituționalizare.
Sistemul de management din Turcia nu se bazează pe o structură instituționalizată, ci pe o logică de piață în care predomină relațiile individuale. În loc să ghideze cariera actorilor într-un mod profesionist, managerii se concentrează asupra câștigurilor pe termen scurt, acționând ca intermediari în sector. Această situație face ca proiectele de calitate să fie încredințate unor actori inadecvați, iar calitatea generală a sectorului să scadă.
De asemenea, denaturările din sector fac dificilă intrarea în sistem a persoanelor talentate. În timp ce relațiile de cumetrie și subordonare împiedică noii actori să își stabilească o prezență în sector, proiectele de succes sunt încredințate persoanelor cu „relații puternice” în locul actorilor merituoși. Această situație duce la incapacitatea actorilor talentați de a progresa în carieră și adâncește percepția de nedreptate în sector.
Pentru a depăși toate aceste probleme, sectorul trebuie să fie instituționalizat.
Pentru aceasta sunt obligatorii:
-profesionalizarea și legalizarea sistemului de management,
-desfășurarea activității de PR într-un mod mai transparent și bazat pe competențe,
-prioritizarea calificărilor și competențelor în selectarea proiectelor,
– instituirea unui mecanism de audit independent pentru a proteja drepturile actorilor.
Dacă industria actoricească din Turcia dorește să ajungă la standarde internaționale, aceasta are nevoie de o transformare centrată pe instituționalizare și justiție. Această transformare va permite nu numai artiștilor, ci și tuturor componentelor industriei să funcționeze pe un teren mai sănătos.„
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 