E ziua noastra!

Pe strada, la spital, la presedinte, la premier, pe terenul de fotbal, despre dragoste, despre sanatate sau boala, despre droguri, despre teroristi, despre politica, despre muzica, globalizare, economie, mari sau mici secrete, agricultura, cultura, educatie sau lipsa de educatie, in parlament, la televiziune, vorbind, scriind sau subtitrand seriale, mai cu detasare sau patima, razand sau scapandu-mi cate o lacrima, vorbind in timp ce altii mancau, scriind in timp ce altii dormeau, calatorind, admirand, visand, dorind din ce in ce mai mult, mai mereu foarte emotionata, cautand mereu punctul de legatura cu partenerii de dialog, fiind perceputa atat ca om, dar si ca instrument de comunicare… sunt eu in aceasta lume a traducerilor. Este frumos ca a existat cineva care sa gandeasca si sa proclame o zi internationala a traducatorilor. Azi. La multi ani!

„Scriitorii fac literatura nationala, in timp ce traducatorii fac literatura universala.”happytrad
José Saramago

Uneori este bine sa deschizi cufarul cu amintiri…

E ca si cand te-ai privi intr-o oglinda mai larga si te-ai redescoperi in profunzime. Uneori se intampla sa te surprinda modul in care te redescoperi. Acum gasesc o fotografie in fata careia ma intreb cum ar fi fost viata mea profesionala daca ar fi avut un alt curs… A existat o vreme cand imi doream sa lucrez in radio. Aveam si modele: Doina Caramzulescu (Radio Vacanta) si Viorel Popescu (Radio Romania). Ma atragea mirajul microfonului care ducea vocea in eter. Eram timida si aveam impresia ca ma pot exprima mai bine stiind ca nu ma vede nimeni. Imi placea ideea de a transmite doar prin voce. Am si ajuns in cateva studiouri de radio. Primul, pare ciudat (!), era un studio din care se difuza o emisiune militara. Era un amalgam de militarie si cultura iar eu citeam creatie proprie. Versuri. Ajunsesem acolo la recomandarea cuiva din cenaclul literar. Vocea mea i s-a parut cuiva radiofonica, asa ca mi-au facut botezul de crainic. Insa tineretea frageda este nerabdatoare, dinamica, o permanenta cautare. Veneam special din Constanta pentru radio. Veneam special sa vad Hamlet la Bulandra. Ce vremuri! Odata ce am ales sa locuiesc in Bucuresti, acesta m-a invatat pragmatismul. Insa, asa cum spunea Oscar Wilde, „Amintirea e creatie continua„. (In poza de alaturi: interviu cu ministrul comertului si turismului Constantin Fota pentru o agentie de presa din Turcia). fota

Soarele lichid

Azi, 29 septembrie, sarbatorim Ziua Internationala a Cafelei. Doar este cea mai populara bautura din lume! Dincolo de toate datele statistice cunoscute sau nu, cafeaua este acel pretext frumos in inceputul zilelor, prieteniilor, parteneriatelor. Viata cu aroma de cafea este cu certitudine savuroasa.

`cafeauasieu coffee

„ Originea denumirii ar proveni din Regatul Kaffa din Etiopia unde au fost descoperite pentru prima dată plante de cafea și apoi introduse în lumea arabă. Primul magazin de cafea s-a deschis la Constantinopol în 1475, fiind numit Kiva Han. Prima cafenea din Europa a fost deschisă la Veneția în 1645. În Marea Britanie cafeaua a fost adusă de către comercianții care aduceau mărfuri din Turcia. Prima cafenea a fost deschisă la Londra în 1652 sub numele de Grand Cafe. În 1672 se deschide prima cafenea la Paris, iar în Viena în 1683. Olandezii au fost primii care au importat cafeaua la nivel industrial și au cultivat-o în coloniile lor din Java și Ceylon la sfârșitul secolului al XVII-lea și sunt cei care au introdus-o în Japonia. Francezii încep cultivarea cafelei în Martinica și Antile, englezii, spaniolii și portughezii în Asia și America. În anul 1727 cafeaua ajunge în Brazilia unde începe să fie cultivată pe suprafețe din ce în ce mai mari, devenind în scurt timp una din principalele resurse economice ale țării. După anii 1700, cafeaua ajunge până în cele două Americi datorită unui căpitan francez de infanterie care a adus cu el o mică plantă în lunga sa călătorie pesteAtlantic. La 1773 cafeaua este proclamată băutură națională în Statele Unite ale Americii, devenind băutura preferată la micul dejun. În 1822, în Franța, este construit primul aparat pentru cafea espresso. Este înființată de Grigore Capșa în 1891, celebra cafenea Capșa, care devine spațiul cultural și politic al societății bucureștene. Hills Bros., o companie americană cu sediul în San Francisco, începe în anul 1900 ambalarea în pungi vacuum a cafelei prăjite și râșnite, în detrimentul magazinelor de prăjire și râșnire a cafelei. Prima cafea solubilă este obținută de David Strang în Noua Zeelandă în anul 1890 și doi ani mai târziu de chimistul japonez Satori Kato. În Italia Luigi Bezzera inventează aparatul de espresso în 1901, care este perfecționat de Achilles Gaggia în 1946, obținând astfel primul Cappuccino, denumit după asemănarea culorilor alb-negru cu robele călugărilor din ordinul Capucini. Producția mondială atinge peste 7 milioane tone anual. Americanii o numesc „soarele lichid„ . https://ro.wikipedia.org/wiki/Cafea)

…un fel de bursa, dar aici se investesc sentimente

mireeee11Probabil n-as gresi daca as spune ca, mai la toate concursurile din lume, votul publicului nu este acelasi cu votul juriului. Omul care face parte din public, se reprezinta pe sine. Juriul, vizibil sau invizibil, reprezinta un amalgam de interese. Omul din public se regaseste in prestatia omului din scena sau de pe micul ecran. Juriul, prin insasi componenta sa, reprezinta opinii subiective si interese cumva impuse. Cum ar fi: sa nu suparam sponsorul X, sa nu ramanem distanti de postul de televiziune Y, sa nu pierdem vedeta Z, in rezumat, sa facem cumva, sa impacam pe toata lumea. Telespectatorii M.P.F.M. reprezinta, in adevaratul sens al cuvantului, o forta. Sigur ca, fiecare in parte, se regaseste in concurentul X sau Y say X sau niciunul, sigur ca unii se regasesc in povestile lor de viata, altii isi cauta modele, altii (si nu putini!) admira omul de televiziune si artistul complet Mirela Boureanu Vaida. Si sunt patimasi. Duc o permanenta lupta pentru a pastra, tot mai sus, favoritul personal. Si sunt subiectivi si critici si perseverenti in a-si sustine opiniile. Si fac asta de 10 sezoane! Si rezista. Si numarul lor creste. Chiar daca opiniile subiective par ca i-ar desparti, sunt cateva perioade, an de an, cand se mobilizeaza, intocmai ca o echipa. Iar atunci cand isi doresc, castiga orice lupta. Sustin emisiunea si moderatorul pana-n panzele albe! Au dovedit-o la Eurovision (cand au fost catalogati drept nespecialisti in ale muzicii, dar perseverenta lor a invins aroganta altora), au dovedit-o la Premiile TV Mania si o dovedesc, de vreo trei ani incoace, la Premiile Radar de Media. Au ramas cateva ore pana la inchiderea votului pentru Premiile Radar de Media. Editia din acest an pare atipica in sensul ca se anuntase o perioada de votare, apoi s-a anuntat prelungirea perioadei de votare pana la o data pe care o vor comunica in timp, au aparut si disparut voturi. Marea familie M.P.F.M. este pe baricade. Premiul nu este important ca obiect ce va sta intr-o vitrina, ci pentru ca va fi o confirmare a zecilor si sutelor de ore in care fiecare telespectator a facut parte din aceasta minunata lume M.P.F.M. Caci telespectatorul este suveran. Lumea televiziunii si a artistilor este o bursa. Cotatiile cresc si scad in functie de sustinerea oamenilor. Doar ca aici se investesc sentimente si trairi omenesti care merita toata pretuirea.  http://www.radardemedia.ro/pagina-de-vot-finala-premiile-radar-de-media-2015/luni4 luni3 luni2 luni1 miretvmania mirelaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa11 mirelaaaaaaaaaaa12 mirelaaaaaaaaaaa4 mirelaaaaaaaaaa2 mirelaaaaaaaa1 mirelaaaaaaa15 mirelaaaaa9 mirelaaaaa8 mirelaaaaa7 mirelaaaaa3 mirelaaaa18 mirelaaaa9 mirelaaaa7 mirelaaaa6 mirelaaaa5 Mirelaaaa mireelaaaa5 mireeeela16 mireeeee12 mireeee17 mireeee15 mireeee11 mireee13 10348849_300279736832472_8399057790118083891_o