Ziua în care am înțeles expresia „Frumosule, chiparosule!„

Publicat pe 30/10/2015 de viatacuaromadecafeaUn comentariu

Marțea nu este ziua celor 3 ceasuri rele ci, dimpotrivă, ziua surorilor. „Plimbărețe„,ar putea spune unii. Este un fel de zi de weekend pentru mine și Leila. Eu muncesc sâmbăta,Leila muncește sâmbăta și duminica. Așa că weekend înseamnă marți și miercuri. Săptămâna aceasta am ales să mergem în Grădina Botanică. Am anticipat că ne va surprinde simfonia culorilor toamnei. Unde poate fi mai diversificată decât într-o grădină botanică? A fost o zi însorită, așa că am putut admira, fără să ne grăbim, tot ceea ce există acolo. Pașii ne-au purtat pe diverse alei, dar din toate, ca denumire, am reținut Aleea Castanilor (Castanilor este strada unde este casa părinților noștri) și Aleea Sistemului. De ce Sistemului? Habar nu am. O ciudățenie. O altă ciudățenie mi s-a părut faptul că în unii copaci existau niște obiecte care parcă aveau în ele camere de luat vederi. Oare aveau legătură cu Aleea Sistemului? 🙂 Multe rațe sunt acolo. Parcă ar fi raiul lor! Înainte de a intra în grădină, dinspre gard, am zărit doi fazani. Dar în grădină nu ne-am întâlnit! Și i-am căutat destul de mult! Am văzut și peștișori. Parcă prea frumoși pentru acel loc. I-aș fi văzut,mai degrabă, într-un acvariu. Am admirat mulți copaci, dar chiparosul m-a făcut să-mi aduc aminte de expresia „Frumosule, chiparosule!„ pe care o folosesc țigăncile când vor să le ghicească flăcăilor. Chiar că-i frumos chiparosul! Am atașat și o poză cu mine privindu-l luuung. În rest,multă, multă culoare despre care nu ar fi oportun să scriu. Multe frunze care m-au încurajat să zbor. Multe detalii care m-au făcut să zâmbesc și uneori să râd cu gura până la urechi. Imaginile vorbesc mai mult decât aș putea eu. scrie.

SanThe – Cafeaua care poartă amprenta sufletului tău

Publicat pe 28/10/201517/05/2016 de viatacuaromadecafeaLasă un comentariu

Proiectul „Cafea în așteptare„ este unul implementat în mai multe țări. Când am auzit că există și în România, m-am bucurat că importăm și modele pozitive în folosul semenilor noștri. Ideea este că poți merge să bei o cafea și să mai plătești una pentru un necunoscut. Aceea este cafeaua în așteptare. Înainte să ajung la Santhe, nici nu reținusem că se numește așa, credeam că este un loc modest, loc în care nu ai pretenția să bei o cafea de calitate. Credeam că singura mulțumire a ta este că poți oferi o cafea unui trecător fără posibilități. Ajungând acolo, surpriza a fost foarte mare. Atmosfera nu este a unei cafenele obișnuite. Este o atmosferă alb –roz pal. Una de poveste, dar și de liniște. Măsuțe și scaune albe, multe decorațiuni roz pal, o oglindă uriașă care parcă vrea să dubleze binele de la fața locului, scări ce duc într-o cameră cu fotolii ca acasă, un el și o ea zâmbitori și amabili, obiecte de decorațiuni Handmade care-ți bucură privirea și așteaptă să le cumperi în scop caritabil. În ceea ce privește meniul, acesta este unul variat. Poți opta pentru ceai, cafea, supă, băuturi de fructe proaspete, prăjituri etc. Înțeleg că au ceaiuri foarte bune, dar eu aleg întotdeauna cafeaua. Totul este decorat cu mult bun gust și te face să nu te simți străin de acel loc. Sunt foarte multe decorațiuni, dar parcă fiecare și-a găsit locul potrivit. Nu este nimic strident, nimic apăsător. Dintre obiectele de cumpărat, sigur găsești ceva pe gustul tău. Eu și Leila am ales o minunăție de scăunel pe care este pictat un fluture. Nu vine nimeni să-ți sugereze ce și cât să cumperi. Este o atmosferă „ca acasă„, dar și o discreție demnă de apreciat. Timpul s-a scurs repede și, dacă n-ar fi trebuit să ajungem în altă parte, mai stăteam. Poate mai mâncam o prăjitură delicoasă. Cert este că vom mai merge acolo pentru că întotdeauna există cineva care așteaptă, din partea ta, o mână întinsă și o cafea caldă. Sau un ceai, că tot se apropie iarna. Cafeaua în așteptare, fii sigur, poartă amprenta sufletului tău.

Că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti

Publicat pe 26/10/201526/10/2015 de viatacuaromadecafeaLasă un comentariu

De când nu dau voie să-mi posteze orice, oricine, pe wall-ul profilului meu de Facebook, mesajele private primite întrec orice așteptare: dorințe amuzante, propuneri ciudate, informații ce se cred cu statut de exclusivitate. Unii au impresia că-s tehnician la Antena Play, alții au impresia că lucrez la curierat, alții cred că rezolv orice. Sigur că există și întrebări cu privire la emisiune, iar eu aleg să nu le răspund. Nici n-aș putea altfel!

În viața de zi cu zi există subiecte tabú, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu recunoaștem. Și mai există acele subiecte care, dacă nu sunt abordate de 1 aprilie sau Halloween, îți dau fiori reci pe șira spinării. Mai ales într-o zi de luni, zi când totul se digeră atât de greu.

Azi, fix la cafeaua de la ora 17:00, primesc un mesaj, fără nicio altă introducere explicativă. Un mesaj legat de un loc de veci cu marmură și mozaic. Era de fapt anunțul publicat pe un site de anunțuri, altul decât cel la care se face reclamă în ultimul timp. Inițial am crezut că este virus. Apoi, amuzându-mă, răspund politicos că nu. mulțumesc, dar mai am destule de făcut pe lumea asta. Și primesc răspuns! Deci nu era un virus! Primesc răspunsul că nu e pentru mine, că-mi dorește să ajung la 100 de ani, dar poate cunosc pe cineva interesat. Am râs și mi-am dat seama că trăim într-o lume de poveste. Bând cafeaua, ceva mai amară decât de obicei, m-am gândit că e posibil să creadă că anunțurile, care se publică pe cel mai recent site de anunțuri și au șansa să fie văzute la TV,se centralizează undeva unde sunt și eu. Nici vorbă! Poate că a fost o aluzie, ceva,în sensul de a avea prioritate la apariția TV. Sau poate exagerez!!!

Dacă ar fi să privesc ceașca în care mi-am pus eu cafeaua de ora cinci, iată că nimic nu e întâmplător. Și pentru a depăși situația, cred că ar trebui să merg la bucătărie. Un desert al copilăriei ar fi cel mai potrivit peste cafeaua amară. Cremă de zahăr ars! :)))