„Știi?

Uneori, nefericirea este o alegere.

Alteori, nu.

Atingi. Nu atinge.

Acest foc e al meu, nu al tău.

Ești adevăr sau minciună?

Dacă îți voi sta aproape, vei fugi?

Cum pot să știu…

Poate că

sunt o nebună

pierdută în sine,

ce nu se ține de cuvânt,

rătăcitoare,

infidelă, nesigură,

ce spune ba una, ba alta…

Sau…mai bine, lasă.

Iubește-mă ca și când

destinul nu a fost scris așa,

inima mea nu a fost frântă

 și nimic din cele întâmplate, nu a existat.

Iubește-mă ca și când

mesajul venit nu a fost citit,

nimeni nu m-a atins

iar păcate mele nu au fost interogate…

Iubește-mă ca și când

nu mi-aș fi vândut spiritul,

inima mea nu a fost frântă

 și nimic din cele întâmplate, nu a existat.

Iubește-mă ca și când

mesajul venit nu a fost citit,

nimeni nu m-a atins

iar păcate mele nu au fost interogate …„