„Știi?
Uneori, nefericirea este o alegere.
Alteori, nu.
Atingi. Nu atinge.
Acest foc e al meu, nu al tău.
Ești adevăr sau minciună?
Dacă îți voi sta aproape, vei fugi?
Cum pot să știu…
Poate că
sunt o nebună
pierdută în sine,
ce nu se ține de cuvânt,
rătăcitoare,
infidelă, nesigură,
ce spune ba una, ba alta…
Sau…mai bine, lasă.
Iubește-mă ca și când
destinul nu a fost scris așa,
inima mea nu a fost frântă
și nimic din cele întâmplate, nu a existat.
Iubește-mă ca și când
mesajul venit nu a fost citit,
nimeni nu m-a atins
iar păcate mele nu au fost interogate…
Iubește-mă ca și când
nu mi-aș fi vândut spiritul,
inima mea nu a fost frântă
și nimic din cele întâmplate, nu a existat.
Iubește-mă ca și când
mesajul venit nu a fost citit,
nimeni nu m-a atins
iar păcate mele nu au fost interogate …„