VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

Iubirea ta a venit
și-a făcut
precum păsările
cuib în inima mea.
Viața mea era aidoma iernilor
și s-a tranformat
într-o primăvară fără sfârșit.
Într-o seară
am renăscut cu tine.
Am regăsit ce mi-au furat,
ce mi-au zis să uit,
destinul pierdut.
Chiar de-ar fi să-mi dea povara întregii lumi,
chiar de-ar fi să-mi iasă în cale
uniți, prietenii și dușmanii,
tot nu voi renunța la tine.
Merg cu dragostea și prin foc.
E de ajuns ca tu să mă ții de mână.
Toată lumea e cufundată în păcat,
dar dacă întrebi, ei spun că se numește viață.
Doar ochii tăi nu mint, inocența a rămas în ei…
(Eylem Aktaş – Yüreğimdem Tut/ Ține-mă de inimă (İstanbullu Gelin))