Vă mulțumesc

De la înființarea blogului încoace, aproape zi de zi, mai puțin în perioada Ramadanului, când s-a întâmplat mai târziu sau deloc, vă ofer o cafea virtuală și articole despre actorii turci și proiectele lor.

Deoarece de blog mă ocup în timpul liber, era nevoie de stabilirea unor priorități.

Uneori, prioritățile au fost stabilite de actualitatea reflectată în presa turcă.

Alteori, prioritățile au fost stabilite de cererile cititorilor.

Recunosc că nu am putut răspunde mereu cu promptitudine cererilor.

Cea de care îmi pare cel mai rău este o cerere de care îmi amintesc acum, scriind aceste rânduri. E o cerere care a venit din partea unei cititoare care, însărcinată fiind, a votat și a îndemnat la votare pentru Premiile Radar de Media iar copilul s-a născut chiar aproape de ziua galei. Probabil că a încetat de mult să mai aștepte traducerea textului despre Alp Navruz pentru că au trecut mai mult de șase săptămâni de atunci. Am uitat și regret. Chiar dacă poate a citit deja în altă parte, odată cu întoacerea la București, acel text va fi și pe blog. Și poate mă voi revanșa cumva.

În privința fragmentelor, promo-urilor, prioritate au avut serialele pe care eu le urmăresc. Nici nu se putea altfel pentru că există prea multe seriale în difuzare.

Atât cât am putut, m-am străduit să vă țin la curent cu ceea ce am crezut că vă interesează.

Spuneam că vă ofer o cafea virtuală zi de zi. De ceva timp, cafeaua are și topping de muzică.

Din decembrie 2017, voi îmi oferiți o cafea reală zi de zi.

E ca și cum m-ați răsplăti, pentru ceea ce am scris, cu o cafea la o cafenea de fițe.

Iar eu vă mulțumesc.

Când am ales ca pe blog să fie și reclame, recunosc că am visat să vină o zi în care să renunț la jobul care-mi aduce pâinea și să mă ocup doar de blog.

Am crezut că acel premiu va fi un pașaport spre o nouă dimensiune.

Că voi ajunge să pot suporta costurile unor interviuri.

După ceva timp, am coborât cu picioarele pe pământ și îmi este bine.

Nu mai am ambiții care mi-ar depăși lungul nasului.

Dar valoarea spirituală este neprețuită și o trăiesc în fiecare dimineață când vin pe blog.

Mă simt cumva împlinită.

Cafeaua de fițe de zi cu zi înseamnă cel mult patru dolari într-o zi. De cele mai multe ori înseamnă 1-2 dolari.

Suma putea fi considerabil mai mare dacă, atunci când am optat pentru publicarea  reclamelor pe blog, dădeam voie să apară ferestre care să nu poată fi oprite și reclame despre vrute și nevrute. Dar nu am vrut. Mi-am spus (și probabil am dovedit) că am un blog curat. Să nu se sperie cititorii.

Simt nevoia să vin cu această justificare. Nu este un reproș, ci un moment de sinceritate pentru liniștea mea și a celor care, din când în când, scriu despre averea mea câștigată aici.

Am ales două exemple: unul pentru o zi care ar putea fi considerată bună și unul pentru o lună care ar putea fi considerată bună.

Am fost pentru câteva zile la părinți. Mâine mă voi întoarce la București și probabil mă voi ocupa mai mult de blog.

Vă doresc toate cele bune.