Scena despărțirii și citatul din carte

CAN- Sanem.

Este foarte frumos aici.

Poate rămâne la mine?  (și arată spre sticluță)

Nu spui nimic?

SANEM- Nu a mai rămas niciun cuvânt în mine.

CAN- Rămâi cu bine.

(SANEM își amintește:

Can- Dacă nu ai nimic împotrivă, merg să-l văd pe tata.

Sanem- Nu. Nu am nimic împotrivă.

*** 

Sanem – Nu am mai rămas nicio Sanem. Ce mai vrei de la mine?

Can- Îl iau pe tata și plec în seara asta

*** 

Sanem- De ce ai venit? Pleacă. ) 

SANEM- Va pleca.

CAN (citește din carte)

voice over SANEM-

 

Sanem- De ce ai venit? Pleacă. ) 

SANEM- Va pleca.

CAN (citește din carte)

voice over SANEM-

Am spus că nu a mai rămas niciun cuvânt în mine.

De fapt, nici nu era nevoie de cuvinte.

Eu eram a lui, el era al meu.

El era întreaga lume.

În sunetul valurilor,

La umbra ungherelor.

În strălucirea stelelor.

În respirația florilor,

ceea ce vedeam,

era el.

Numai el.

În corpul meu.

Înlăuntrul meu.

Sângele care îmi curgea prin vene.

Era fiecare bătaie a inimii mele și

ultima bătaie a inimii trebuia să fie cu el.

Nu aveam de spus ceva

pentru că el era în toate cuvintele.

Numele lui.

Doar el.