Croitorul: Dacă i te împotrivești, începe războiul.
Dai foc, oferi sacrificați.
Kuzgun: Nu am pe nimeni de oferit pentru sacrificiu.
Sunt atât cât vezi. Lup singuratic.
Croitorul: Găsesc ei. (făcând aluzie la familia lui)
Mama: Bravo, puiule. (surioarei)
Dila: După douăzeci de ani, vin prima oară aici.
Kuzgun: De ce nu ai mai venit?
Dila: Odată cu tine, m-a părăsit tot ce aveam mai frumos.
Adică…această casă era precum cutia mea neagră.
O deschid pentru prima oară cu tine.
Fratele ei: Cel care s-a întors, nu e Kuzgun.
Copilul ăla a murit. Cel întors, e dușmanul nostru.
A venit să ne vâneze unul câte unul.
Mama: Tu te-ai mutat aici?
Kuzgun: dă din cap afirmativ și lasă să i se vadă semnul de la mână…
Mama: Kuzgun!
HELLO!
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 