Atunci, ne căsătorim

Sanem: Au! M-ai speriat rău!

Can:Ți-e foame?Ți-e frig? Să plecăm de aici. E un loc foarte frumos…Să luăm micul dejun. Haide, vino.

Sanem: Nu. Nu se poate.

Can: Ce treabă avem aici?

Sanem: Trebuie să vorbim. Oricum, tare greu am prins curaj să vorbesc.

Can:Curaj? Ce-o mai fi,Doamne?

Sanem: Eu m-am gândit mult și am luat o decizie.

Can: Ai luat o decizie. Ce frumos.Hai să vedem despre ce este vorba.

Sanem: Mă simt sufocată de tot ce ni se întâmplă. Mi-am mințit familia și mă simt foarte vinovată. Iar cei de la agenție au spus cam tot ce au putut pe la spatele meu. Am promovat și nici măcar pentru asta nu am reușit să mă bucur. Ieri i-am spus mamei că te iubesc. A înnebunit. Am câștigat pe merit o motocicletă și până și pe aia vrea să mi-o ia. Totul a început ca un vis, dar se va transforma în coșmar.Știu că va fi așa. De aceea, cel mai corect este să mă despart…

Can: Să te desparți? Adică zici să ne despărțim?

Sanem:Nu. Eu zic să mă despart de agenție. Cum să mă despart de tine?

Can: Nu pleci nicăieri. Mă înțelegi? Nu te las. Chiar dacă nu te pot atinge și nu te pot îmbrățișa,existența ta îmi este de ajuns. Vreau să fii mereu în fața ochilor mei.

Sanem: Și eu vreau să fiu mereu lângă tine, dar, dacă vom continua să lucrăm la agenție în acest fel, vor fi cu ochii pe noi. Nici mama nu ne va lăsa în pace.

Can: Oare nu exagerezi un pic? Noi vom trăi această viață în funcție de alții?

Sanem:Uite, Can, ceea ce îți voi spune ți se va părea ciudat,știu, dar în agenție vom atrage mai mult atenția. Peste două-trei zile, mama va începe să întrebe „Când vă căsătoriți? Când vă logodiți?„.

Can:Să zică. Atunci, ne căsătorim…