VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

Cafeaua zilei


O zi minunată!

Descoperă mai multe la VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Reclame

8 răspunsuri la „Cafeaua zilei”

  1. Avatarul lui Alina B.
    Alina B.

    Maria, te felicit pentru că ai renunțat la fumat.
    Nici eu nu-i judec pe fumători, numai că mi-e destul de greu să înțeleg cum își pot face rău singuri, știind cât este de nociv.Știu că unele persoane chiar nu se pot lăsa de acest viciu, deși au încercat din răsputeri, dar eu cred că dacă există voință totul e posibil.
    O seară plăcută!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. Avatarul lui Maria
    Maria

    Dragă Alina, ai perfectă dreptate în legătură cu fumatul. Dar povestea mea nu era despre fumat …
    Dacă vorbim de fumat … ei bine, toți avem păcatele noastre. Mama mea nu a reușit să mă impiedice să fumez și nu pentru că nu a adoptat tactica cea mai bună (poate dacă nu ar fi procedat așa aș fi fumat mai mult în liceu). Din păcate, am fumat mult după ce am terminat liceul dar am reușit să mă las de fumat acum câțiva ani … a fost cea mai „grea” victorie pe care am obținut-o în lupta cu mine însămi (cum am reușit o să vă povestesc altă dată). De aceea nu-i judec pe fumători, știu ce greu este să te lași de fumat (dacă mă provocați pot scrie 10 pagini cu trairile și frustrările pe care le are cineva care se lasă de fumat). În schimb, încerc să-i conving pe cei care nu au fumat niciodată ca nici prin gand să nu le treacă să pună vreodată o țigară în gură.

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui Alina B.
    Alina B.

    Maria, îmi place cum povestești, adevărul e că nimic nu se poate compara cu înțelepciunea unei mame, cu căldura ei, cu grija și protecția excesivă pe care o acordă puilor ei.
    Eu nu am pus niciodată o țigara în gură nu m-a tentat niciodată nici măcar să încerc, să văd cum e, mie mi se face rău doar de la miros…
    Să nu mai vorbim că tutunul este nociv și nu sfătuiesc pe nimeni să se apuce de fumat, ba chiar îi sfătuiesc să renunțe cât mai repede, până nu e prea târziu…
    Am cunoscut persoane care s-au stins din viață mult prea repede din pricina unor boli extrem de grave, care au derivat din consumul de țigări.
    Dacă există voință poți renunța la această dependența, fără alte artificii, de exemplu tatăl meu a hotărât într-o zi să se lase de fumat și nu a fost nevoie să facă acest lucru treptat, sau să folosească țigara electronică, sau să ia o bomboană, când simte nevoia de a fuma…
    Totul s-a întâmplat într-o zi, pentru că a existat voință.
    Eu m-aș bucura să se lase și Baris de fumat, chiar mi-e teamă pentru sănătatea lui.
    Numai dacă îți arunci o privire pe net și dacă vezi ce consecințe nefaste poate produce fumatul in organismul unui om, te îngrozești!
    O zi frumoasă tuturor!

    Apreciază

    Răspunde
  4. Avatarul lui Maria
    Maria

    Anna, m-ai făcut și pe mine nostalgică și mi-am adus aminte de cum a intrat cafeaua în viața mea.

    Aveam vreo 17-18 ani, eram ca toți adolescenții puțin exasperată de principiile rigide ale părinților mei, de gusturile lor învechite, de tabieturile lor … Eram o fată fericită, frumușică, aveam note bune și eram apreciată la școală dar, ce era mai important, mă bucuram de multă libertate, tatăl meu era foarte ocupat și plecat perioade lungi de timp iar mama, deși foarte grijulie, mă lăsa să iau singură decizii și avea foarte mare încredere în mine chiar și atunci când mai „săream calul”.
    Cam pe atunci, nu știu din ce motiv, am început să fumez. Aveam câteva prietene cu care mă ascundeam prin cele mai ciudate locuri pentru a savura cate o țigară (evident, dacă am fi fost descoperite am fi fost supuse de părinți la sancțiuni drastice … nici nu voiam să știm ce s-ar fi întâmplat).
    Mama mea era o femeie simplă, nu foarte educată prin școli înalte dar avea un bun simț nativ cum rar am întâlnit. Era iubită de toți cunoscuții noștri pentru că era o femeie caldă, emana o energie pozitivă cu care îi încărca pe cei din jur, era foarte înțelegătoare, nu judeca pe nimeni și pornea de la convingerea că toți oamenii sunt înzestrați cu ceva minunat, că trebuie doar să descoperi (sau să-si descopere ei înșiși) acel ceva și, nu în ultimul rând, era foarte isteață, își dădea seama imediat când cineva avea o problemă, descoperea cu usurinta problema și aproape că găsea și terapia necesară.
    Bineînțeles că și-a dat seama că fumez. Mi-a spus să-mi chem prietenele la mine într-o zi să … stăm de vorbă. Știam noi că ceva nu-i in regula și ne așteptam la un șir lung și plicticos de sfaturi dar ne-am supus pentru că știam că mama mea nu era o dură (era de preferat celorlalte mame … de tați, ce sa mai vorbim).
    Ne-am adunat în ziua stabilită la mine acasă iar mama ne-a intampinat cu un minunat miros de cafea. Ne-a servit cu dulceață de cireșe amare (nouă nu ne plăcea dar am mancat-o în speranța că ăsta va fi cel mai rău lucru care ni se va întâmpla) și cu cafea. Savuram incantate cafeaua din cestile chinezești pe care mama le scotea numai când veneau prietenele ei și așteptam puțin neliniștite reproșurile (încă nu știam ce se descoperise, aveam o mulțime de lucruri de ascuns). Mama nu ne-a spus nimic, a fost caldă ca de obicei, ne-a făcut să ne simțim bine, să radem și, după ce am terminat cafeaua, ne-a invitat să întoarcem cestile promițându-ne că ne va ghici in cafea (habar n-aveam că știe așa ceva). Am picat în capcană și în timp ce mama ne aburea cu tot felul de preziceri noi am mărturisit toate lucrurile pe care le ascundeam și care ne frământau. Mama ne-a privit cu blândețe, și ne-a „citit” in cafea toate sfaturile pe care ni le-ar fi dat … iar noi le-am ascultat cu atentie pentru că … erau din ceașca de cafea.
    Problema fumatului am rezolvat-o astfel: mama ne-a promis că, o data pe săptămână, ne va primi la o cafea, ne va ghici in cafea și ne va lăsa sa fumam o țigară … cu condiția să nu fumăm altele. De dragul cafelei dar și al ghicitului am respectat pactul cu mama până am terminat liceul.
    Au trecut anii și când mă întâlnesc cu prietenele mele risipite prin toate colturile lumii mă întreabă: „Când mai mergem la mama ta sa bem o cafea?”

    Apreciază

    Răspunde
  5. Avatarul lui Alina B.
    Alina B.

    Mulțumesc frumos, Anna!Și mie mi-a plăcut ceea ce ai scris tu, de aceea am și devenit nostalgică.
    O seară plăcută!

    Apreciază

    Răspunde
  6. Avatarul lui Anna 2
    Anna 2

    Ce frumos ai scris, Alina !
    Ce mă bucur când vă citesc !
    Poate o sa bem o cafea împreună, când va fi sa fie…
    Citatul meu de azi este……… „Limpede nu vezi decât cu inima ”
    O seară liniștită,

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  7. Avatarul lui Alina B.
    Alina B.

    Și eu sunt fascinată de aceste cești frumoase și aproape de fiecare dată am acea senzație olfactivă destul de pregnant, ca și cum aș avea acea ceașcă de cafea în fața mea și chiar îi pot simți aroma aceea îmbietoare, aromă ce pătrunde toate simțurile(deși eu nu sunt o împătimită a cafelei).
    Și pentru că Anna a amintit de anii frumoși ai copilăriei, am devenit și eu nostalgică, de aceea m-am gândit să vă scriu un citat frumos „Anii copilăriei sunt însă ca musafirii din mahala.Îi primesti cu același surâs pe buze, îi cinstesti cu dulceața și cafea și îi petreci până la ușă cu refrenul obișnuit: ” Când mai poftiți pe la noi?”
    Abia târziu de tot începi să-ți dai seama că cei care vin mereu nu mai sunt cei care plecaseră odată.”(Ion Minulescu)
    O zi plăcută tuturor!☀️

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  8. Avatarul lui Anna 2
    Anna 2

    Doamne, ce de cesti frumoase!
    Mă minunez mereu la apariția cafelei magice.
    Nu sunt o mare amatoare de cafea , îmi place mai mult ideea de-a sta la cafea, împreună cu oamenii dragi.
    Îmi place cafeaua la ibric sau la nisip, cu caimac și cu vorbe frumoase, fiartă la foc mic.
    Îmi amintesc mereu cu drag mirosul puternic de cafea din casa bunicii mele când își invită prietenele la o sueta, cu dulceață de trandafiri făcută de ea și cu o cafea servită în ceșcuțe mici, cochete, aurii…
    Eram fascinată de a dreptul….
    Poate și pt că atunci, în acele momente, bunica mă trata și pe mine că pe o musafiră, cu dulceață frumos așezată pe farfuriuță aurie..
    Doamne, ce amintiri…..
    Mulțumesc pt cafeaua cu amintiri.
    Să aveți o zi frumoasă și cu spor !

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde

Răspunde-i lui Anna 2 Anulează răspunsul