Actriţa Beren Saat a vorbit, într-un interviu pentru Le Figaro, despre faptul că a trăit situaţii de agresiune sexuală.
„R.A.: Ce părere aveţi despre mişcarea #MeToo, apărută după cazul Weinstein?
B.S. Admir solidaritatea tuturor acestor femei. În urmă cu câţiva ani, în Turcia a existat aceeaşi mişcare, după moartea lui Özgecan, o studentă la psihologie (violate, ucisă şi arsă în 2015). După această barbarie fără precedent, am decis să scriu despre această tânără şi să particip la manifestaţii. Apoi, am început treptat, în mod natural, să povestesc propriile mele experienţe, pe reţelele de socializare: atingerile sexuale ale directorului unui post de televiziune sau manevrele actorilor care încercau să mă pipăie la filmări. Mi-am dat seama că, după mărturisirile mele, numeroase femei au început şi ele să vorbească, să spună: “Am fost şi eu victimă”. În prezent, mişcarea femeilor din lume mă onorează şi cele mai importante sunt rezultatele acestei lupte, solidaritatea femeilor, rezistenţa tuturor celor care au proiecte împreună. Sper că în sfârşit ne vom bucura de egalitate!„
Nu știu ce a făcut presa turcă atunci, dar acum vrea să afle numele acelui director al postului de televiziune.
Cotidianul Hürriyet, prin acel „Consiliu al Mondenităților„ a comentat subiectul.

Onur Baştürk: Dacă vrei să spui ceva, spune totul. Când procedezi astfel, din păcate, părăsești lupta. Ce bine ar fi fost dacă Beren Saat ar fi dat numele. Oare s-a gândit la posibilele obstacole pe care sectorul i le-ar impune?
Ömür Gedik: Beren dă acest mesaj de ani de zile, dar, nescriind adresa, mesajul rămâne la mijloc și zboară. Cred că Beren regretă că a făcut mărturisirea. Sigur își spune „Mai bine nu deschideam gura.„, dar, dacă vorba a ieșit din gură și s-a discutat atât de mult, ar trebui să divulge acel nume.
Cengiz Semercioğlu: Cea mai bună dovadă că în Turcia nu ar putea exista o mișcare “Me too” ca la Hollywood este Beren Saat. Cum i-au terminat femeile pe Harvey Weinstein, Louis C.K., Charlie Rose? Spunând, fără teamă, numele. Ce face Beren? Duce lupta,dar cu frică. Și mai vorbește despre feminism. Lasă chestiunile astea, Beren. O feministă adevărată, nu ar ține o vorbă timp de 5 ani. Ori nu aduci în actualitate acest subiect, ori, dacă îl aduci, spui și numele. Astfel, nu lași pe nimeni în poziția de suspect. Așa a făcut și Berna Laçin cu ani în urmă. Actrițele de la noi, din păcate, nu sunt curajoase nici măcar cât o asistentă- costumieră…„ (aluzie la scandalul de la platourile serialului “Yasak Elma” declanșat de asistenta de costume Özge Şimşek, în vârstă de 19 ani, care l-a acuzat de hărțuire pe actorul Talat Bulut.).
PS. Cred că Beren Saat nu a dat un nume din bun simț, nicidecum de frică. Și nici nu cred că se simte amenințată de posibile bariere care i s-ar putea pune în sector. Deocamdată, ea este cea care refuză ofertele! Și ce ușor este, cu atitudinea din fotografia celor trei (!), să ceri unui om să sape în trecutul său pentru a da un nume. Pentru ei este un nume de tocat, dar pentru ea e un coșmar și doar ea poate decide cum să-l pedepsească pe acel individ.
Descoperă mai multe la VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Daniella, eu nu judec pe nimeni … cred că fiecare dintre noi avem dreptul de a greși, consecințele le suportam tot noi. Apreciez doar că a greșit și am argumentat de ce.
Că echilibrul este cheia armoniei este cat se poate de adevărat. Numai că echilibrul este doar o stare spre care tindem. Și cu cât ne apropiem de echilibru cu atât tânjim să „gustăm” din extremele balantei (adică la starea de dezechilibru). Când reușim să dezechilibrăm balanta (dacă reușim) ne grăbim să ne întoarcem la starea de echilibru. Și tot așa …
Starea de echilibru este cea ideala dar … este anostă. Ai văzut vreun film captivant care să surprindă o stare de echilibru?
ApreciazăApreciază
Maria, am citit comentariul tau. Pentru mine personal, nu este nici locul, nici momentul sa dezbat subiectul. Beren stie cel mai bine cand, cum si de ce. Nu sta in puterea noastra sa o judecam , dar sa ne gandim si la faptul ca, experienta in sine poate fi traumatizanta. Numai ea stie ce a trait si de ce tace. Eu am doar ceva de spus in privinta ultimei tale constatari. Barbatii inca isi doresc sa protejeze femeile. Trebuie doar sa le permitem. Daca plecam de la premisa ca sunt oameni ca si noi, incetam cu clasificarile Marte si Venus si continuam sa credem in eroi, vom avea de castigat. ” Care pe care” nu duce nicaieri. O balanta in echilibru e cheia armoniei.
P.S. A nu se intelege ca propun intoarcerea in ”epoca de piatra”… desi Wilma si Betty erau stiute de frica😉
ApreciazăApreciază
Mă întrebam dacă Beren Saat a început să se alăture mișcării feministe in Turcia înainte sau după Fatmagul. Un film care te invită la meditație și, se pare, și la acțiune. Problema discriminării de gen nu este noua dar originalitatea filmului este dată de context (Turcia și, prin extensie, Orientul Mijlociu). Nu cred că Beren Saat a abordat bine această problemă dacă și-a propus să lupte și ea împotriva discriminării femeilor. In primul rand una este discriminarea și alta este hartuirea sexuala. Discriminarea este o problemă de sistem iar hărțuirea este o infracțiune că oricare alta (și un bărbat poate fi hărțuit sexual; pentru că ne place să comentăm filme, voi invoca filmul „Disclosure” cu Michael Douglas și Demi Moore, un film excepțional, extrem de disputat tocmai pentru că s-a considerat, din punctul meu de vedere nejustificat, un atac la adresa mișcărilor feministe). Eu cred că problema (mare) în Orientul Mijlociu este discriminarea și nu hărțuirea. Prioritar este să elimini discriminarea; dacă ai rezolvat această problemă lupta împotriva hărțuirii este una individuală, fie că ești femeie sau bărbat.
In al doilea rând, Beren Saat s-a băgat singură într-o situație fără ieșire: dacă nu dezvăluie numele hartuitorului va fi acuzată fie de lipsă de curaj, fie de plăsmuire; dacă dezvăluie numele hartuitorului va fi acuzată de calomnie pentru că sigur nu poate dovedi cele afirmate, mai ales după atâta timp. Soluția la acea problemă este cea invocată de Marilena: îi tragi una acolo unde îl doare mai tare și în proporție de 90% ai rezolvat problema. Dacă este puternic te poți trezi cu o agresiune fizică dar asta este deja altă problemă care nu are legătură cu discriminarea.
Eu o apreciez mult pe Beren Saat, o interpretare foarte buna in Fatmagul, dar aici nu o suspectez de lipsa curajului și, la poziția ei, nici nu cred că a fost discriminată. Posibil să fi avut în primii ani de activitate experiențe neplăcute la care n-a știut să reacționeze (se poate întâmpla oricui, chiar și unui bărbat). Dar să invoci astfel de experiențe într-o mișcare feministă … eu cred că este o greșeala.
Mi-am adus aminte de Fatmagul. Mi-a plăcut filmul, foarte convingător. Am înțeles cu ce probleme se confruntă femeile în Turcia (nu numai din acest film ci din aproape toate cele pe care le-am văzut). Și mă gândeam că eu, personal, nu m-am simțit niciodată discriminată. Nu am plecat capul niciodată în fața unui bărbat pentru că este bărbat și i-am înfruntat atunci când am intrat în competiție fără niciun fel de rezerve. Uneori am câștigat, alteori am pierdut (dar nu pentru că aveam ca adversar un bărbat). Nu am regretat niciodată că sunt femeie si sunt recunoscătoare celor care au luptat ca eu să mă simt bine ca femeie. Discuția legată de accesul femeilor în poziții de putere este deschisă dar, și în acest caz, cred că femeile trebuie să fie mai puțin inhibate, mai determinate atunci când își doresc funcții importante.
Pe de altă parte, atunci când ești o luptătoare (si implicit devii respectată de ceilalți) parcă pierzi ceva … senzația aceea plăcută că cineva (un bărbat desigur) te apără, te protejează. Iar atunci când acel cineva (bărbatul pe care-l iubești) este dispus să sacrifice orice (integritate fizică, carieră, prieteni, familie) pentru a te face pe tine fericită atunci viața ta poate fi minunată. Din păcate, una o exclude pe cealaltă. Am câștigat respectul bărbaților dar am pierdut protecția lor. Și de-aia au început să-mi placă filmele turcești … conștientizez ce am pierdut (cu bune și cu rele).
ApreciazăApreciază
Maria, bine spus….
ApreciazăApreciază
Daca o singura data ati fi trecut prin asa ceva, poate ati intelege ce simte ea si de ce nu povesteste totul…Si la ei si la noi, pre amulti presupun, fara sa cunoasca realitatea si sentimentele incercate!
ApreciazăApreciază
Bun simt fata de cine? Fata de hartuitor. Si lipsa de bun simt fata de alte posibile victime. Pare frica de a fi tarata in scanadal. Mai bine nu spunea nimic, daca tot nu face nimic sa il vada iesit pe respectivul din sistem
ApreciazăApreciază
In viata se intampla astfel de lucruri, sunt putine fete sau femei care sa nu fi trecut prin asa ceva…te intorci ii tragi o palma ….sau un picior in partile sensibile …am inteles c-a fost vorba de pipaieli si atingeri nu tocmai ortodoxe…nu s-a ajuns la agresiunea propriu zisa…trebuia sa ia atitudine atunci, acum a declansat curiozitatea presei…sincer, nu concep sa taci cand ti se intampla asa ceva…apoi dupa ani sa vorbesti despre ….putea salva din situatii penibile alte femei( nu ma refer doar la ea.)
ApreciazăApreciază