Hasan Șaș, fostul fotbalist al echipei Galatasaray:
„Într-o zi, la sfârșitul anului 2000, Lucescu a venit îmbrăcat cu un pardesiu foarte frumos, adus din Italia. Antrenase și în Italia și vorbea italiana. Tuturor ne-a plăcut acel pardesiu. Era în prima jumătate a campionatului. Cineva i-a spus lui Lucescu că tuturor fotbaliștilor le plăcuse pardesiul. Era sfârșitul lui noiembrie, începutul lui decembrie.
La începutul lunii ianuarie, când așteptam cu toții informații despre cantonamentele pentru a doua jumătate a sezonului, urma să începem antrenamentul. Când am ajuns la antrenament, a apărut cu 24 de pardesie – toate identice cu al lui. A dăruit fiecărui fotbalist câte un pardesiu…
Dumnezeu să-i odihnească sufletul. Să-i fie țărâna ușoară.”
Am avut și eu onoarea de a admira eleganța marelui Mircea Lucescu și de a încerca, cu prilejul câtorva evenimente, să mă ridic la nivelul cuvintelor sale pentru a le putea transmite celorlalți în calitate de interpret-traducător. (aici, în foto, la Istanbul, Mircea Lucescu și Mustafa Sarıgül, primarul districtului Șișli/Istanbul)
Dumnezeu să-l odihnească.
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol