O melodie pe care am auzit-o în serialul „Muzeul Inocenței„ în versiunea lansată ieri de Deniz Seki.

„Iar tu, tu îți pictezi viața în roz.

Îți schimbi norocul.

Dacă ai vrea, ai putea întoarce soarele spre tine.

Iar eu, eu cad mereu în deznădejde,

Zilele mele seamănă cu nopțile,

Nu cred și nu-mi pasă de trecut sau de viitor.

Dacă te-aș adăuga mie, aș adăuga puțin, te-aș amesteca.

Dacă aș crea o pereche din noi doi,

Cu frumusețe și iubire, cu fericire și prietenie,

Fără durere, fără certuri.

Poate sunt ca tine, semănăm.

Poate că voi iubi viața din ce în ce mai mult.

Să văd lumea prin ochelarii tăi roz

Și să alergăm mână în mână spre ziua de mâine.

Fii lumina mea, iar eu voi fi a ta.

Să dăm un nou exemplu oamenilor nefericiți pe care îi cunosc.

Dacă te-aș adăuga mie, aș adăuga puțin, te-aș amesteca.

Dacă aș crea o pereche din noi doi,

Cu frumusețe și iubire, cu fericire și prietenie,

Fără durere, fără certuri.„

Versuri: Claude Lemesle & Pierre Delanoë

Muzică: Joe Dassin, Jean Baudlot

Versuri lb.turcă: Fikret Şeneş

Traducere: viatacuaromadecafea