„M-am născut din rațiunea mea, fără să aleg

Fără să știu ce griji voi îndura

Am rămas prăbușit sub povara ta

Dacă e să-mi dai ceva, nu-mi da sfaturi, nu vreau.

Nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da sfaturi.

Dacă-mi dai ceva, dă-mi pace, dacă-mi dai, dă-mi pace.

Cei ce spun că puținul contează, iar ce-i mult strică

De ce ne iau mult și oferă mereu puțin?

Cei care sunt convinși de rațiune și supără dragostea

Să nu crezi că sunt mai fericiți decât noi.

Nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da sfaturi.

Dacă-mi dai ceva, dă-mi pace, dacă-mi dai, dă-mi pace.

De unde să știe ce au de câștigat cei care renunță?

Dacă te întorci, întoarce-te acum, eu nu aștept.

Cum să alungi inima din locul unde s-a așezat?

Dacă e să-mi dai ceva, nu-mi da sfaturi, nu vreau.

Nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da sfaturi.

Dacă-mi dai ceva, dă-mi pace, dacă-mi dai, dă-mi pace.

Versuri /Muzica: Mete Özgencil