Memorabilul film regizat de Ömer Faruk Sorak, „Aşk Tesadüfleri Sever/Dragostea iubește coincidențele” va avea o continuare. Cu Belçim Bilgin (Deniz) și Mehmet Günsür (Özgür) în rolurile principale, filmul, care a rulat 35 de săptămâni în cinematografe și a atras 2.418.090 de spectatori, va avea o a treia parte care va continua povestea primului film.

Filmările vor începe în această vară, iar din distribuție fac parte Belçim Bilgin, Mehmet Günsür, Ayda Aksel și Serkan Altunorak se alătură echipei în rolul lui Emre. Povestea este scrisă de İpek Sorak, iar scenariul poartă semnătura Fundei Dündar.

O poveste de dragoste profundă, filmul va atrage atenția și asupra mottoului „Donarea de organe salvează vieți”. Filmat în Istanbul și Ankara, „Aşk Tesadüfleri Sever 3” va avea premiera pe 20 noiembrie.
În „Aşk Tesadüfleri Sever 3”, Özgür, care își continuă viața datorită inimii lui Deniz, iubirea pe care o vede în vise și o păstrează vie în imaginație, și-a închis inima pentru dragoste. Asta până când o întâlnește pe Mavi căreia îi va da viață Devrim Özkan. (Sursa: Birsen Altuntaș)

„Fără niciun motiv anume
Sau fără să știm de ce, ne-am enervat
Și am vorbit.
Deși erau atâtea motive
Și chiar era momentul potrivit,
N-am făcut nimic și am tăcut.
În același timp, spre aceeași noapte tăcută,
Am spus „mi-e sufletul greu”.
Trezindu-ne în aceeași dimineață, cine știe?
Poate am visat același vis.
Nu se poate? Ba da, se poate.
Atâția ani, tu aici,
Atâția ani, eu aici,
Drumurile noastre nu s-au întâlnit niciodată,
În afara acestei seri de septembrie.
Poate bancnotele mele
A ajuns, într-un fel,
În buzunarul tău.
Poate am aruncat câteva scrisori
În aceeași cutie poștală,
Chiar dacă în momente diferite.
Am privit luna apunând ca o felie de pepene
Pe malul mării.
Am stat pe același colț ponosit,
Poate la câteva zile distanță.
Nu se poate? Ba da, se poate.
Atâția ani, tu aici,
Atâția ani, eu aici,
Drumurile noastre nu s-au întâlnit niciodată,
În afara acestei seri de septembrie.
La coada pentru microbuzul din Bostancı,
Tu în față, eu în spate,
Am așteptat așa.
La vaporul de șapte și treizeci dimineața,
Tu ai alergat și l-ai prins,
Eu l-am pierdut pentru că mergeam agale.
În același moment, altor oameni
Le-am spus „te iubesc”.
Cu o încredere deplină,
Ne-am sprijinit capul pe alți umeri.
Nu se poate? Ba da, se poate.
Atâția ani, tu aici,
Atâția ani, eu aici,
Drumurile noastre nu s-au întâlnit niciodată,
În afara acestei seri de septembrie.”