Festivalul de Film Turcia-Germania, ajuns la a 30-a ediție, care a început pe 27 februarie la Nürnberg, s-a remarcat anul acesta nu doar prin filme, ci și printr-o discuție memorabilă.
Haluk Bilginer, distins cu Premiul de Onoare, a ținut un discurs scurt, dar cu mesaj politic puternic în seara decernării premiului.
Apoi, după proiecția filmului, a participat la o sesiune de discuții în care a avut o reflecție mai profundă.
Discuția, moderată de Adil Kaya, a avut loc la Nürnberg Festsaal, după proiecția filmului Maria.
La festival au fost proiectate filmele „Maria” și „Yan Yana/ Unul lângă altul” cu Bilginer; prin cuvintele sale despre lumea artistică, teatrele de stat, ego, curaj și moarte, el a vorbit nu doar despre profesia sa, ci despre om în general.
Discursul său a fost uneori dur, uneori ironic, dar în fiecare frază era o confruntare sinceră cu sine.
DACĂ OMUL AR GÂNDI MAI DES CĂ VA MURI, NU AR FI ATÂT DE RĂU
Bilginer a spus că uitarea realității morții este una dintre cauzele principale ale aroganței și răutății:
„Timpul este cel mai mare dușman al nostru. Curge din momentul în care ne naștem. Toată lumea știe sfârșitul filmului. Dar nu știm când vom muri. De aceea, omul ar trebui să-și amintească mai des că într-o zi va muri. Dacă omul ar gândi mai des că va muri, nu ar fi atât de rău. Oamenii uită că vor muri. Cred că vor trăi veșnic, de aceea există obrăznicie, răutate, aroganță, din păcate.”
Chiar și după 50 de ani de carieră artistică, Bilginer a spus că încă se străduiește să facă „mai bine”, definind viața ca pe o căutare continuă cu cuvintele: „Când nisipul din clepsidră se va termina, atunci se va termina și treaba asta.”
Actorul a atras atenția asupra ego-ului uman și a făcut o comparație interesantă:
„Nu suntem chiar atât de deștepți, ne credem ceva, dar omul nu e o ființă foarte inteligentă. Câinele e mai deștept, cred eu. Ca să ajungem la nivelul unui câine, *ar trebui să mâncăm pâine din patruzeci de cuptoare. Nu putem fi la fel de lipsiți de ego ca un câine. Avem anumite obsesii, anumite părți rele. Ego, ambiție, obrăznicie, eu am puterea. La animalele frumoase nu există așa ceva.”
Criticând tendința omului de a se supraestima, Bilginer a subliniat importanța modestiei.
PE ACTOR TREBUIE SĂ-L ÎNVEȚI SĂ NU JOACE
Despre percepția sa asupra actoriei, a spus:
„Actoria înseamnă a nu juca. Când joci, publicul își dă seama. Cu cât ești mai autentic, cu atât trece mai bine. La intrarea în Atelierul Actoriei am scris: «Pe această scenă este interzis să joci».”
Potrivit lui Bilginer, un bun actor este cel care în timp de interpretează, își observă și partenerul de scenă că interpretează bine și după spectacol poate spune „Unde mergem să ne distrăm?”. Concentrarea nu înseamnă focalizare pe un singur punct, ci capacitatea de a gândi totul în același timp.
FRAZELE CARE ÎNCEPE CU „NOI, ACTORII…” SUNT MINCIUNI
Artistul a spus că actoria nu este o profesie „superioară” și a criticat sensurile exagerate atribuite meseriei:
„Actoria este o abilitate pe care o învățăm singuri. Nimeni nu poate să-ți predea actoria. Noi o învățăm singuri, făcând actorie. Ca și cum ai învăța să mergi pe bicicletă. De aceea actoria nu mi se pare ceva superior, ceva extraordinar. Frazele care încep cu «noi, actorii…» și ne pun pe nori sunt toate minciuni. Dacă întâlniți pe cineva care spune așa ceva, îndepărtați-vă imediat.”
Despre cei care spun că nu pot ieși din rol, a fost foarte dur:
„Ies din rolul jucat într-o secundă după ce cade cortina. S-a terminat. Chestia cu «rămân sub influența rolului, nu pot ieși din el», toate astea sunt gogoși, nu le credeți, sunt mincinoși. Sau nu îi iubește nimeni, nimeni nu le spune că e bolnav, trebuie internat în psihiatrie, are nevoie de terapie. Nu există a treia variantă. «A trăi personajul mult timp», «personajul ia ceva din actor»… Nici vorbă. Dacă cineva spune că nu poate suporta efectul piesei, că nu iese din rol, e ori prea mincinos, ori e grav bolnav. Să-l închidem imediat la clinică.”
Definindu-se ca un om fericit, Bilginer a spus că de 50 de ani de fapt „nu a muncit”, ci și-a făcut hobby-ul.
Povestind că în anii de studenție la Londra a fost hamal, a lucrat la curățătorie, a fost ospătar și a făcut sondaje de opinie, actorul a spus că după primul rol oferit, scena și-a schimbat locul în viața sa: „Într-o zi vom muri fără să fi făcut cel mai bun lucru. Totul va trece încercând.”
(Sursa: TR724)
*Expresia „40 fırın ekmek yemek” (literalmente, „a mânca pâine din 40 de cuptoare”), care este folosită frecvent, este utilizată pentru a exprima faptul că o persoană este foarte experimentată, matură, răbdătoare și că face același lucru de mult timp. Această expresie este folosită în special pentru a descrie persoanele care au suficientă experiență într-un anumit domeniu sau într-o relație.
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol