„Cred că Bougainvillea  e deja mai înaltă

Iar iasomia s-a răspândit în întreg Bodrum-ul.

Se simte mireasma vântului

Un fluture mi-a sărutat gâtul.

Cred că acum ți-ai legat gâtul de albastru.

pieptul de o barcă cu pânze

inima de prima călătorie de vară

care ți-a ieșit în cale.

Iar când a ajuns la fund

paharul cu rakı cu aromă de mastic

probabil că ai plâns un pic.

Iubește și în locul meu, nu lăsa viața să aștepte.

Dacă te mulțumești cu atât, trăiește și gata.

Câți oameni mai suntem apărători de iubire?

Mi-a picat în ochi prima lacrimă a toamnei viitoare,

deschizătoarea unei noi pagini.

Să vedem, ce ne va mai oferi timpul…

Cred că acum ți-ai legat gâtul de albastru.

pieptul de o barcă cu pânze

inima de prima călătorie de vară

care ți-a ieșit în cale.

Iar când a ajuns la fund

paharul cu rakı cu aromă de mastic

probabil că ai plâns un pic.

Iubește și în locul meu, nu lăsa viața să aștepte.

Dacă te mulțumești cu atât, trăiește și gata.

Câți oameni mai suntem apărători de iubire?„

Bougainvillea  de la fereastra mea, acum, în februarie.