Feyyaz Şerifoğlu, pe care îl cunoaștem din serialele Kırmızı Oda/Camera Roșie și Camdaki Kız/Fata de la fereastră, este coperta revistei be MAN Magazine, prilej cu care a acordat un interviu despre cariera sa actoricească, pasiunea pentru muzică, dragostea pentru sport, viața privată și obiectivele viitoare.
Mai întâi, pentru noi, proiectul care a reprezentat punctul de cotitură în cariera lui Feyyaz Şerifoğlu a fost Camdaki Kız. A fost la fel și pentru tine?
Punctul de cotitură a fost cu siguranță Camdaki Kız, asta e corect. Dar începutul carierei mele, primul pas, a fost în muzică, prin concursul O Ses Türkiye. Acela a fost prima treaptă care m-a dus pe scenă și în fața publicului larg. În aventura mea ca actor, adevăratul punct de start a fost Kırmızı Oda, iar personajul Sedat Koroğlu a fost cel care a adus recunoașterea maximă atât în industrie, cât și în ochii spectatorilor și locul unde mi-am dovedit profesionalismul. Mi-a adus enorm de multe lucruri, așa că este, fără îndoială, cel mai important proiect al carierei mele.
Te așteptai ca serialul să aibă un astfel de succes la lansare și să fie atât de iubit în continuare?
E greu să prezici dacă un proiect va prinde. Depinde puțin de energia publicului și de nevoia momentului. Totuși, când am citit scenariul și am văzut calitatea echipei, am fost sigur că avem în mâini o poveste puternică și profundă. Fiecare poveste scrisă de Gülseren Budayıcıoğlu își găsește ecoul. Ne așteptam la succes, dar faptul că publicul l-a adoptat atât de mult și că dragostea aceasta a durat trei sezoane a fost cea mai mare bucurie pentru noi.
Cu rolul Sedat ai creat de fapt o legătură emoțională cu spectatorii. Ai interpretat excelent un personaj mereu criticat de familie și care nu primea niciodată apreciere, indiferent ce făcea. Crezi că Feyyaz și Sedat aveau puncte comune?
Sedat era un personaj care se îneca în efortul de a se dovedi și în nevoia de aprobare. Fiecare actor se agață de ceva din personajul pe care îl interpretează. Nevoia de aprobare a lui Sedat și căutarea iubirii în locuri greșite sunt sentimente pe care le-am trăit cu toții la un moment dat în viață. Punctul comun ar fi, probabil, acea „dorință de perfecțiune” din noi. Eu însă canalizez această dorință către artă și muncă, în timp ce Sedat o trăia sub presiunea familiei. Să înțeleg trauma lui Sedat și să-l joc fără să-l judec a fost pentru mine cel mai mare examen.
Ați avut o distribuție cu adevărat extraordinară. Trebuie să fi fost o adevărată școală pentru tine un astfel de platou. Mai țineți legătura?
Definiția „o școală extraordinară” este perfectă. Acea distribuție nu era formată doar din actori, ci din adevărați maeștri ai industriei. Să împart platoul cu nume ca Nur Sürer, Şerif Erol, Tamer Levent, Devrim Yakut a fost ca o lecție zilnică. Disciplina lor, respectul față de platou și experiența au fost neprețuite pentru un actor aflat la început de drum ca mine. Serialul s-a terminat, dar desigur că ne mai vedem. Am trecut printr-un proces atât de intens și lung încât legătura dintre noi a depășit simpla relație de colegi de muncă.
Și acum ce mai faci? Ai vreo surpriză nouă?
Acum sunt într-o perioadă de odihnă și de reîncărcare a bateriilor; am oferit fanilor câteva mici surprize muzicale. Viața este o călătorie foarte intensă și emoțională, citim proiectele venite cu mare atenție. Ne concentrăm în principal pe evaluarea scenariilor. Va veni cu siguranță o nouă surpriză, dar nu ne grăbim. Vom acționa imediat când vom găsi un proiect care să mă entuziasmeze pe mine și pe managerul meu Mert Siliv, care să aducă ceva nou publicului și să fie un pas înainte față de lucrarea anterioară. În orice moment poate apărea o surpriză pe partea de muzică.
Se simte că eviți proiectele care nu te mulțumesc pe deplin. Este corect? Ești genul care „cerne bine și țese des”?
Intuiția dumneavoastră este corectă. Să „cernem bine și să țesem des” este principiul de bază al modului în care eu și echipa mea lucrăm. Prefer să fiu în proiecte care mă satisfac artistic, cu personaje profunde și care au ceva de spus, decât să apar într-un proiect doar pentru popularitate. Pentru mine, sufletul proiectului trebuie să mă atingă. Altfel, nici eu, nici publicul nu vom crede.
Și cu muzica ai legătură. Ai cântat piesa „Yas” în proiectul simfonic Haydi Sezen’e Gidiyoruz. Care este legătura ta cu muzica?
Muzica este prima mea iubire. Chiar dacă actoria este cariera mea cea mai vizibilă, muzica este refugiul meu interior și locul unde îmi exprim cele mai pure emoții. Să fac parte dintr-un proiect al unei legende ca Sezen Aksu a fost o mare onoare. Actoria este uneori ca o haină pe care ți-o pune cineva; muzica este însă propria ta piele. Cele două sunt pentru mine două ramuri artistice care se hrănesc una pe cealaltă. În proiectul Haydi Sezen’e Gidiyoruz Senfonik am cântat patru piese de Sezen și a fost o fericire de nedescris.
Suntem bombardați cu conținut infinit pe platformele digitale. Tu ai apărut vara aceasta în Aşkı Hatırla. Ai în plan să revii pe platformele digitale în 2026?
Platformele digitale au adus o libertate și o viteză incredibile în povestire. Aşkı Hatırla a fost un proiect plăcut în care am experimentat această libertate. În planurile pentru 2026, să lucrez în spațiul de libertate oferit de digital – proiecte mai nișate, mai experimentale sau cu potențial internațional – este întotdeauna o opțiune. Nu numele platformei mă atrage, ci puterea poveștii. Am citit două proiecte; vom vedea ce va fi, dacă e scris.
Ne vom mai vedea și în serialele TV? Ți se potrivește foarte bine stilul serialelor turcești.
Televiziunea este cea mai puternică modalitate de a ajunge la un public larg. Desigur că mă veți revedea. Pentru mine contează, așa cum am mai spus, să găsesc un proiect TV care să mă scoată din zona de confort, un personaj care să-mi fure somnul în timp ce lucrez la el. Cu scenariul potrivit și echipa potrivită, sunt gata să revin pe platourile TV cu mare pasiune.
Ai cu adevărat o aură de „jön” (tânăr chipeș și elegant), Feyyaz. În călătoria ta profesională, îți dorești să ajungi rapid în anumite locuri în câțiva ani? Sau pașii lenți și siguri ți se par mai siguri?
Mulțumesc pentru complimentul frumos. Totuși, scopul meu nu este să fiu „jön”, ci să fiu un actor bun. În carieră, pașii lenți și solizi mi s-au părut întotdeauna mai siguri. Succesul care vine în grabă poate și pleca la fel de repede. Vreau să fiu durabil, să mă dezvolt constant și să surprind publicul cu fiecare rol. În câțiva ani, obiectivul meu este să fiu un actor recunoscut nu doar în Turcia, ci și pe plan internațional, amintit prin proiectele sale.
Puțin și despre viața privată 🙂 Vara te-ai căsătorit cu frumoasa ta soție, prezentatoare TV. Cum merge? Se amestecă uneori viața de actor cu cea privată?
Merge foarte bine, suntem liniștiți și fericiți. Viața privată este cel mai mare sprijin și refugiu al vieții mele profesionale. Viața de actor este foarte intensă – uneori stai 16 ore pe zi pe platou și e greu să scapi de energia personajului. În acest punct, înțelegerea și echilibrul pe care le-am construit cu Merve sunt esențiale. Reușim să nu vorbim despre muncă acasă și să creăm un spațiu separat de acea lume. Trasarea clară a granițelor este obligatorie pentru a duce ambele vieți în mod sănătos.
Putem considera muzica o adevărată traiectorie profesională sau este doar un hobby? Dacă da, ce avantaje are să duci în paralel cariera muzicală și pe cea actoricească?
Muzica nu este pentru mine nici doar un hobby, nici o carieră principală la fel de profesionistă ca actoria. Aș spune că este o călătorie artistică paralelă. Avantajul este uriaș: în actorie interpretezi un personaj scris de altcineva; în muzică îți scrii propriul suflet. Acest echilibru îmi ține creativitatea vie. Când obosesc într-una, mă refugiez în cealaltă. Îmi lărgește paleta emoțională și îmi permite să mă exprim în domenii artistice diferite.
În final, ai aproape 1 milion de urmăritori pe rețelele sociale. Cum gestionezi acea parte? Primești ajutor profesionist pentru colaborări și contracte?
Rețelele sociale au devenit o parte inseparabilă a meseriei noastre. Este canalul prin care comunic cu publicul și împărtășesc proiectele. Încerc să fiu acolo sincer și natural. Pentru mine contează mai mult calitatea legăturii decât numărul de urmăritori. Desigur, când interesul este atât de mare, pentru colaborări și procesele profesionale primesc sprijin prin managerul meu, Mert Siliv. Eu las acea parte pe mâna specialiștilor și mă concentrez mai mult pe comunicarea cu urmăritorii.
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol