La final, publicul l-a aplaudat în picioare pe Burak Özçivit timp de 10 minute
Pentru prima dată pe scena unui teatru, Burak Özçivit a jucat premiera piesei „İstanbul’un En Güzel Kızı/Cea mai frumoasă fată din Istanbul” la Ankara, în Sala Șura din cadrul Campusului Beșevler al Ministerului Educației Naționale, cu casa închisă.
Performanța lui Özçivit pe scenă a primit nota maximă din partea spectatorilor. La final, publicul l-a aplaudat în picioare pe Burak Özçivit timp de 10 minute.
Actorul a scris pe Instagram: „Este un sentiment minunat să pot juca atât de aproape de voi.„
Sala Șura, cu o capacitate de 1200 de locuri, dispune de Salon VIP, 2 camere pentru soliști, camere de costume pentru doamne și domni, cafenea, proiector, sistem de sunet, sistem de internet cu cablu, laptop, sistem de redare VCD/DVD.
Am citit câteva dintre comentariile pe care spectatorii le-au făcut pe un site de specialitate (tiyatrolar.com.tr) și am vrut să le aflați.
COMENTARII:
„Se vede foarte clar că în spatele acestui proiect stă o minte regizorală serioasă și o muncă de echipă temeinică. Alegerile regizorale, ritmul textului și limbajul scenic se susțin reciproc. Textul este în același timp actual și atemporal; oferă spațiu actorului și ține spectatorul constant implicat în joc. Designul scenic și loviturile precise ale regiei au făcut puterea textului și mai vizibilă.„ (Yağmur E. Tan)
„Piesa în ansamblu este foarte plăcută, tempoul nu scade niciodată. Câte personaje diferite am văzut! Vocile off au dat un impuls piesei. M-am gândit că în unele tranziții, dacă ar fi fost niște rupturi mai curajoase, ar fi putut fi și mai percutantă, dar asta nu afectează deloc ansamblul. Dimpotrivă, există un flux sincer și care nu obosește spectatorul. Iar faptul că la final publicul iese fără să se fi deconectat de la piesă este o mare reușită. „(İrem Duran)
„Dacă nu pățesc nimic pentru că spun asta: mi-a plăcut. Ba chiar a ieșit mult mai bine decât mă așteptam. Să avem mai multe astfel de proiecte curajoase, sănătate tuturor celor care au controbuit la realizare. (Nazlı N.)
„Pe scenă am văzut un Burak Özçivit complet diferit. La noi, prezența unor nume de star pe scenă deranjează uneori publicul; sincer, și eu am luat loc la început cu o mică îndoială. Dar dimpotrivă, a transformat obișnuința de pe ecran într-un avantaj pe scenă, având o atitudine apropiată de acel stil pe care îl vedem des în Europa – „star, dar care pe scenă arată ca un actor adevărat”. Joacă fără ostentație, distant, dar profund.„ (Barış Turhan C.)
Soția actorului, Fahriye Evcen, a distribuit postarea soțului cu comentariul: „Ai făcut o treabă minunată. Sunt mândră de tine.„
Rezumatul piesei
Să o expui astfel, să o aduci pe scenă pe cea mai frumoasă fată a Istanbulului… Necesită curaj.
Pentru că acea fată nu este doar a lui Oktay, nu este doar a Istanbulului, ci a tuturor noastră.
Ea este un vis, o pasiune, o obsesie, o rană.
Numele a tot ceea ce ne face să creștem, ne târăște, ne înnebunește, iar uneori ne arde și ne preface în cenușă.
A pune în scenă această piesă înseamnă nu să expui un obiect al dorinței, ci să gândești o iubire, un oraș, o inimă.
Să gândești fără să pui în ordine, fără să măsori și să cântărești, fără să judeci…
Un mod de a gândi la fel de strălucitor ca luminile Istanbulului, la fel de întunecat ca umbrele lui, la fel de haotic ca străzile sale.
Personajul Oktay este întruparea acestui mod de a gândi. Oktay este starea pură a iubirii.
Privind prin ochii lui, toți avem în noi un gol pe care îl numim „cea mai frumoasă fată”.
Tocmai de aceea misiunea principală a piesei este să scoată acel gol pe scenă.
Frumos și bine, dar… este oare ușor să arăți tuturor acel gol, cea mai frumoasă fată a Istanbulului?
Să calculezi furtuna care se va declanșa în cei care o întâlnesc, tulburările de ritm care se vor naște în inimă, să dai ordine haosului, să ațâți focul cu burduful – oare asta e treabă?
Poate că singura cale este să renunți să o povestești; să o iei și să o lași direct în inima spectatorului.
Poate că atunci Istanbulul încetează să mai fie un oraș și se transformă într-un sentiment.
Chiar dacă nu o vedem, îi simțim respirația în ceafă. „İstanbul’un En Güzel Kızı” este opera unei inimi care suferă de tahicardie.
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol