VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

Iubește ploile

Străzile-s liniștite, nopțile-s coșmar.

Mâinile-mi tremură, cine sunt eu, cine-i cel care tace?

Nimeni nu întreabă, nimeni nu știe, n-am niciun motiv

Cea care m-a rănit sunt eu însămi, tu doar zâmbește.

Am renunțat la vise.

Dacă nu mă iubești pe mine, iubește ploile.

Să plângă norii, tu zâmbește

Să răsară soarele din nou.

Plec, cu ochii în lacrimi,

Amintirea ta arde în inima mea.

Tu iubește ploile,

Să plouă peste mine.

Plec, cu ochii în lacrimi.

Ah, iar drum, drum peste drum.

Tu iubește ploile,

Să plouă pe fața mea.

Străzile-s liniștite, nopțile-s coșmar.

Mâinile-mi tremură, cine sunt eu, cine-i cel care tace?

Nimeni nu întreabă, nimeni nu știe, n-am niciun motiv

Cea care m-a ucis sunt eu însămi, tu doar zâmbește.

Am renunțat la vise.

Dacă nu mă iubești pe mine, iubește ploile.

Să plângă norii, tu zâmbește.

Să răsară soarele din nou.

Plec, cu ochii în lacrimi.

Amintirea ta arde în inima mea.

Tu iubește ploile,

Să plouă peste mine.

Plec, cu ochii în lacrimi.

Ah, iar drum, drum peste drum.

Tu iubește ploile,

Să plouă pe fața mea,

Pe fața mea,

Pe fața mea,

Pe fața mea…