VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

„Se pare că am greșit atât de mult!

Se pare că am privit cu ochii închiși,

Anii au trecut, se pare că eu i-am numărat,

Se pare m-am înșelat crezând că-mi ești prieten,

Se pare că am crezut că va dura ani,

Se pare că mi-am deschis inima degeaba,

Nu pot spune că a fost timp pierdut, dar

se pare că nu mi-ai fost niciodată prieten

Fie ce-o fi, nu regret,

Am fost puțin tristă, asta-i tot.

Nu mai plâng după cei care pleacă,

Nu mai plâng după ce s-a sfârșit,

Nu mai plâng după cei care mă rănesc,

După cei care mă trădează.

Se pare că am greșit atât de mult!

Se pare că te-am crezut prezent când erai absent,

Drumurile s-au dus, se pare, eu am rămas.

Numindu-te dragoste, m-am închis, se pare.

Se pare că am crezut că va dura o viață,

Se pare că am vâslit degeaba,

Nu pot spune că a fost timp pierdut, dar

se pare că am renunțat de mult la tine.„

Intri brusc în viața mea,
Cu prezența ta îmi furi mințile,
Cu iubirea ta mă răsfeți,
Creând miracole, devii eroul meu.

Cu timpul te obișnuiești cu dragostea,
Zâmbești mai puțin, taci mai mult,
Te-ai schimbat, dar încă nu vezi,
Unde-s miracolele, eroule, ești oare obosit?

Nu se poate, dragul meu,
Nu se poate, iubirea mea,
Nu se poate, crede-mă, nu merge așa,
Iubirea nu este așa.

Eram pregătită, te așteptam,
Mă întrebam „Unde e? Măcar să nu întârzie…„
Și într-o zi erai acolo, în fața mea,
Fără să știi, erai chiar miracolul în sine.

Am înțeles, eu complic totul,
Poate că mereu aștept de la tine,
Nu m-am schimbat, doar tac acum,
Îmi lipsește eroul care făcea miracole.

„Dacă soarele apune în fiecare seară și răsare în fiecare zi,

Dacă florile se ofilesc și apoi înfloresc din nou,

Dacă rănile cele mai adânci se vindecă,

Dacă durerile cele mai mari se uită,

De ce să ne temem de viață, spuneți-mi,

(De ce să rămân mereu la fel, spuneți-mi).

Firește, uneori voi înflori, alteori mă voi ofili,

Firește, voi merge din ram în ram și apoi voi zbura,

Firește, uneori mă voi roti în grabă, alteori mă voi opri,

Firește, uneori voi vorbi, alteori voi tăcea.

N-am crezut și nu voi crede niciodată

Că totul are un sfârșit.„