Primul film al lui Can Yaman va fi în Brazilia, dar după un serial de acțiune în Tenerife și o comedie în rolul unui ghinionist în dragoste


Zâmbetul mulțumit al celui care este sigur că a atins obiective importante și atitudinea de star: Can Yaman, din 1 decembrie cu Sandokan pe Raiuno (Lux Vide, Rai Fiction și Fremantle), a fost premiat cu Filming Italy International Award la Ciak al Lido.

Ce înseamnă să fii Sandokan? „Sandokan este rolul vieții mele, o oportunitate care vine rar în cariera unui actor. Mă simt foarte norocos și onorat. În timp ce filmam, am simțit greutatea responsabilității care mi-a fost încredințată. Pregătirea pentru acest rol a fost pentru mine aproape o chestiune de viață și de moarte. Pe platou se simțea o atmosferă hollywoodiană, deși era o coproducție italiană. În plus, este un personaj extrem de stimulant: pe parcursul celor 8 episoade, descoperim trecutul lui Sandokan, cu flashback-uri alternate cu prezentul. Trece de la a fi un pirat dur la un ascet. Acest lucru mi-a permis să-mi pun la încercare abilitățile actoricești: în fiecare episod interpretez un Sandokan diferit…

Așadar, experiența pe platou a fost plăcută? „Da, deși a fost mult așteptată: am ajuns în Italia acum 5 ani, în ciuda pandemiei, pentru a începe lucrul la serial. Din diverse motive, în principal din cauza Covid, nu am putut filma până anul trecut. Abia așteptam să încep. Pentru a-l interpreta, a trebuit să mă supun unor antrenamente foarte intense timp de 5 luni, am luat lecții de dans și am studiat scenariul atât în italiană, cât și în engleză, plus că a trebuit să slăbesc 10 kilograme în 30 de zile, ceea ce a fost destul de deprimant pentru mine, dar era necesar pentru rol: Sandokan trebuie să fie agil și rapid. Toată munca dinaintea primului ciak a fost esențială: odată ajuns pe platou, știam deja ce trebuie să fac. A fost, totuși, o muncă foarte intensă, atât fizic, cât și mental, pentru că a trebuit să finalizăm serialul în 4 luni. Am văzut deja episoadele în avanpremieră și mi-au dat fiori. Abia aștept să le împărtășesc cu lumea.

Se respiră o cu totul altă atmosferă în producțiile turcești… „Ei bine, în Europa se poate lucra maximum 10 ore pe zi. În Turcia, regizorul decide când se oprește. Putem lucra chiar și 16 ore consecutive fără pauză. La 26 de ani, am participat la un platou unde nu ne-am oprit timp de 36 de ore, oamenii dormeau în picioare. Dar este un sistem complet diferit față de al vostru: se poate întâmpla să fie nevoie să terminăm un serial în doar 6 zile, așa că filmăm 150 de minute non-stop. În plus, nu există o dată de finalizare prestabilită: canalul decide când să întrerupă povestea, în funcție de interesul publicului. Noi suntem obișnuiți să filmăm un episod și să-l difuzăm imediat, urmărind dorințele fanilor pentru a continua povestea atâta timp cât are succes. Este o junglă: supraviețuiește actorul cel mai puternic, care reușește să devină memorabil. În Turcia, încă există un sistem darwinist în acest sens.

Atâtea seriale și niciun film, o alegere? „Acum toată lumea vrea să facă seriale: este mai avantajos din punct de vedere economic pentru producții, iar pentru noi, actorii, ne permite să ne asigurăm un rol chiar și pentru 10 ani, fiind și mai satisfăcător, deoarece personajul dintr-un serial este mai nuanțat decât cel destinat marelui ecran și îți oferă șansa de a cuceri publicul. Cred că trăim în era serialelor, dar în curând mă voi pune la încercare și cu un film care va fi în spaniolă și filmat în Brazilia. Înainte de asta, însă, voi filma un serial de acțiune în Tenerife și apoi voi aborda o mare provocare: o ficțiune comică în stil american al anilor ’90, de 20 de minute, în care, în loc să fiu frumos și fermecător, joc rolul unui ghinionist în dragoste, care nu se descurcă cu femeile și cere ajutorul prietenilor pentru a învăța să le cucerească. Este un rol care îmi este drag, pentru că este complet diferit de ce am făcut până acum. Apoi, am semnat un contract și pentru un al doilea și al treilea sezon al Sandokan, vom vedea. Îmi doresc să fiu un actor cameleonic, niciodată repetitiv, care să aibă mereu posibilitatea de a schimba genurile și limbile.

Kendinden emin bir şekilde önemli hedeflere ulaştığını bilen birinin tatmin olmuş gülümsemesi ve bir yıldız duruşu: Can Yaman, 1 Aralık’tan itibaren Raiuno’da (Lux Vide, Rai Fiction ve Fremantle) yayınlanacak Sandokan – Dizi ile karşımıza çıkacak ve Ciak al Lido’da Filming Italy International Award ile ödüllendirildi.

Sandokan olmak nasıl bir duygu? Sandokan, hayatımın rolü; bir aktörün kariyerinde nadiren karşısına çıkan bir fırsat. Kendimi çok şanslı ve onurlu hissediyorum. Çekimler sırasında bana verilen sorumluluğun ağırlığını hissettim. Bu rolü canlandırmak için hazırlanmak benim için neredeyse bir ölüm kalım meselesiydi. Set Hollywood havası soluyordu, oysa bu bir İtalyan ortak yapımıydı. Ayrıca, son derece ilham verici bir karakter: 8 bölüm boyunca Sandokan’ın geçmişini, şimdiki zamanla iç içe geçen flashback’lerle keşfediyoruz. Sert bir korsandan bir çileciye dönüşüyor. Bu, oyunculuk yeteneklerimi sınama fırsatı verdi: her bölümde farklı bir Sandokan oynuyorum.

Yani setteki deneyim güzeldi mi? Evet, ama çok beklenen bir deneyimdi: 5 yıl önce, pandemi olmasına rağmen, bu dizi için çalışmaya başlamak üzere İtalya’ya geldim. Ancak, çoğunlukla Covid nedeniyle, geçen yıla kadar çekim yapamadım. Başlamak için sabırsızlanıyordum. Bu rolü canlandırmak için 5 ay boyunca çok yoğun antrenmanlar yaptım, dans dersleri aldım ve senaryoyu hem İtalyanca hem İngilizce çalıştım; ayrıca 30 günde 10 kilo vermek zorunda kaldım, ki bu benim için oldukça moral bozucuydu, ama rol için gerekliydi: Sandokan çevik ve hızlı olmalı. İlk çekim öncesindeki tüm bu çalışma çok önemliydi: sette ne yapmam gerektiğini zaten biliyordum. Yine de hem fiziksel hem de zihinsel olarak çok yoğun bir işti, çünkü diziyi 4 ayda tamamlamamız gerekiyordu. Bölümleri önceden izledim ve tüylerim diken diken oldu. Onları dünyayla paylaşmak için sabırsızlanıyorum.

Türk yapımlarında tamamen farklı bir hava var… Evet, Avrupa’da günde en fazla 10 saat çalışabilirsiniz. Türkiye’de ise ne zaman duracağımıza yönetmen karar verir. 16 saat aralıksız çalışabiliriz. 26 yaşımda, 36 saat boyunca durmaksızın çekim yapan bir setteydim, insanlar ayakta uyuyordu. Ama bu, sizin sisteminizden tamamen farklı: bazen bir diziyi sadece 6 günde bitirmemiz gerekebiliyor, bu yüzden 150 dakika durmaksızın çekim yapıyoruz. Ayrıca, önceden belirlenmiş bir bitiş tarihi yok: kanal, izleyici katılımına bağlı olarak hikayeyi ne zaman durduracağına karar verir. Biz bir bölümü çekip hemen yayınlamaya ve hayranların isteklerine göre hikayeyi devam ettirmeye alışkınız, ta ki ilgi görmeye devam etsin. Bu bir orman: sadece en güçlü ve unutulmaz olmayı başaran aktör hayatta kalır. Türkiye’de bu anlamda hâlâ Darwinist bir sistem geçerli.

Pek çok dizi ama hiç film, bu bir tercih mi? Artık herkes dizi çekmek istiyor: bu yapımcılar için ekonomik olarak daha avantajlı, biz aktörler içinse 10 yıla kadar bir rolü garantileme imkanı sunuyor ve daha tatmin edici, çünkü bir dizi karakteri, sinema için tasarlanmış bir karaktere göre çok daha katmanlı ve izleyiciyi kendine aşık etme şansı veriyor. Diziler çağında olduğumuzu düşünüyorum, ama yakında kendimi bir filmle de sınayacağım; bu İspanyolca olacak ve Brezilya’da çekilecek. Ancak öncesinde Tenerife’de bir aksiyon dizisi çekeceğim ve ardından büyük bir meydan okuma ile karşılaşacağım: 90’lar Amerikan tarzında 20 dakikalık bir komedi dizisi. Bu dizide yakışıklı ve çekici biri olmak yerine, aşkta şanssız, kadınlarla başa çıkamayan ve onları tavlamayı öğrenmek için arkadaşlarından yardım isteyen bir karakteri oynuyorum. Bu rolü seviyorum, çünkü şimdiye kadar yaptıklarımdan tamamen farklı. Ayrıca Sandokan’ın ikinci ve üçüncü sezonları için de sözleşme imzaladım, bakalım. Her zaman değişken, asla tekrarlayan, farklı türler ve dillerle çalışabilen bir aktör olmayı umuyorum.

Ciak Magazine

Reclame

Reclame

Reclame


Descoperă mai multe la VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Comentarii despre articol

Search

Latest Stories