VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

„Cuvintele tale neîmplinite,

Ochii tăi înghețați,

Le arunci cu cruzime asupra mea.

Taci, nu spui nimic.

Ca o ploaie care nu cade,

Tăcerea care zumzăie

În memoria amintirii.

Nu o strici, taci.

„Tot ce e frumos are un sfârșit”, zici tu, chemând la doliu

Suntem doi martori obosiți, ne îngreunăm.

„Tot ce e frumos are un sfârșit”, zici tu, chemând la doliu

Suntem doi martori obosiți, ne luăm rămas bun.

Tace această limbă, tace, da, gustul s-a epuizat.

Se estompează acest chip, se estompează, da, numele tău s-a terminat

Sângele nu mai curge, îngheață, da, durerea mi s-a potolit.

Am nevoie de o urmă care să mă facă să cred în tine.

Limba aceasta tace, da, tace, gustul s-a epuizat.

Fața aceasta se estompează, da, se estompează, numele tău s-a terminat,

Sângele nu mai curge, îngheață, da, durerea mi s-a potolit.

Am nevoie de o urmă care să mă facă să cred în tine.

Am nevoie de o urmă care să ne facă să credem în noi…„

Versuri și muzică: Mete Özgencil

Interpretare: Zeynep Bastık

(Melodia a fost lansată în urmă cu 9 ani de Hande Yener)