„M-am născut din rațiunea mea, fără să aleg
Fără să știu ce griji voi îndura
Am rămas prăbușit sub povara ta
Dacă e să-mi dai ceva, nu-mi da sfaturi, nu vreau.
Nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da sfaturi.
Dacă-mi dai ceva, dă-mi pace, dacă-mi dai, dă-mi pace.
Cei ce spun că puținul contează, iar ce-i mult strică
De ce ne iau mult și oferă mereu puțin?
Cei care sunt convinși de rațiune și supără dragostea
Să nu crezi că sunt mai fericiți decât noi.
Nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da sfaturi.
Dacă-mi dai ceva, dă-mi pace, dacă-mi dai, dă-mi pace.
De unde să știe ce au de câștigat cei care renunță?
Dacă te întorci, întoarce-te acum, eu nu aștept.
Cum să alungi inima din locul unde s-a așezat?
Dacă e să-mi dai ceva, nu-mi da sfaturi, nu vreau.
Nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da, nu-mi da sfaturi.
Dacă-mi dai ceva, dă-mi pace, dacă-mi dai, dă-mi pace.
Versuri /Muzica: Mete Özgencil
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 