Aras Aydın a jucat alături de Nicole Kidman, laureată a premiului Oscar, în cel de-al doilea sezon al serialului „Nine Perfect Strangers”, dând viață personajului „Matteo”. Barbaros Tapan a discutat cu Aydın, pentru Hürriyet, despre emoția de a împărți scena cu o legendă precum Nicole Kidman, experiențele sale pe platourile de la Hollywood și călătoria sa ca actor turc pe scena internațională.

◊ Să începem cu aventura selecției pentru serial. Cum a fost procesul?

Vorbeam cu managerul meu la telefon despre proiectele viitoare, discutam despre un musical. Dintr-odată, mi-a spus: „Lasă asta acum, hai să dăm o probă pentru Nine Perfect Strangers, produs de Nicole Kidman și cu ea în rol principal”. La început, am fost surprins. A urmat o tăcere, moment în care mi-a „picat fisa”. „Cunoaștem scenariul?”, „Ce rol e?” Am început să pun o mulțime de întrebări. (Râde)

◊ Și apoi?

Am lucrat o săptămână la trei scene diferite pentru probă. Le-am filmat și le-am trimis. O săptămână nu am primit niciun răspuns. În a doua săptămână, mi-au cerut un callback. Îmi amintesc că, atunci când am aflat, m-am prăbușit pe trotuar și abia mai respiram. Mi-au cerut să interpretez cele trei scene și o scenă suplimentară în direct, prin Zoom. La Zoom, am fost întâmpinat de oameni care mă așteptau cu interes: regizorul Jonathan, Rachel și doi directori de casting. A fost o probă care mi-a plăcut. Câteva zile mai târziu, managerul meu i-a cerut soției mele, Melis (Birkan), să-mi dea vestea acceptării, ca o surpriză. Am căzut în genunchi, nu am putut nici să plâng, nici să râd, doar ne-am îmbrățișat strâns.

◊ Ca actor care și-a început cariera în Turcia și a experimentat și Hollywood-ul, care crezi că este cea mai mare diferență între cele două lumi?

Cea mai mare diferență este programul de lucru și bugetul general al proiectului. Am filmat timp de șase luni în trei orașe diferite – München, Praga și Hallstatt – pentru a finaliza cele opt episoade. Timpul și bugetul alocat unui proiect acolo sunt mai mari decât în Turcia. Dar, în afară de această zonă de confort, nu există mari diferențe în dinamica muncii. Am văzut și acolo cum programul se schimbă din cauza condițiilor meteo. (Râde) Când le-am spus că episoadele serialelor TV din Turcia durează 3,5 ore cu reclame și că un serial de succes are minimum 39 de episoade pe sezon, nu le-a venit să creadă.

◊ Cum a fost să împarți scena cu Nicole Kidman, să fii în preajma ei?

Are 359 de nominalizări la premii și 155 de trofee câștigate, inclusiv un Oscar. Este o vedetă mondială, dar incredibil de modestă și zâmbitoare. De la prima întâlnire, mi-a zâmbit mereu. Am simțit că mă observa, așa cum și eu obișnuiesc să fac. Să găsești acest punct comun este deja o mare bucurie și mândrie. Imaginează-ți: îți iubești meseria și filmezi o scenă cu Nicole Kidman. Scena devine un schimb incredibil. Este deschisă la tot: contact fizic, emoții. Își împărtășește experiența fără să ascundă ceva.

După o scenă filmată împreună, care mi-a plăcut foarte mult – scena cu fluturi – echipa a aplaudat. M-am uitat în ochii lui Nicole, care îmi zâmbea. „Aras, vino aici”, a spus. „Poftim?”, am răspuns. „Îți plac fluturii?”, a întrebat. „Da, bineînțeles”, am spus. „Fluturii sunt plini de culoare, iar eu iubesc culorile.” A zâmbit din nou și a spus: „Astăzi, în această cameră, în această scenă, m-ai făcut să cred în fiecare fluture pe care ți l-ai imaginat.” Inima mea era cât pe ce să explodeze, pentru că nu m-aș fi gândit vreodată să aud așa ceva. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Sunt o persoană care trăiește emoțiile intens. „Nicole”, am spus, „am lucrat mult pentru acest moment, pentru acest serial, iar să fiu aici astăzi…” Nu mi-am terminat fraza, că m-a întrerupt, m-a îmbrățișat strâns și a zis: „A fost o performanță excelentă, acceptă felicitările.” Apoi am început să primesc felicitări de la echipă. A fost unul dintre cele mai fericite și mândre momente din viața mea. Îi admir perspectiva și talentul. Am filmat scene de neuitat cu o actriță ale cărei filme nu le pot termina fără să fiu impresionat. Mulțumesc, viață, mulțumesc, Nicole!

◊ Cum a fost energia dintre tine și ceilalți actori din „Nine Perfect Strangers”?

Toți au fost de ajutor și m-au susținut. Nu m-am simțit niciodată judecat pentru pronunție sau origine. În pauzele de masă, le povesteam despre Turcia, iar entuziasmul cu care ascultau mi-a adus o mare bucurie.

În prima zi pe platou, eram foarte nervos. După ce mi-am terminat machiajul și bărbieritul, m-au dus în greenroom (sala de așteptare). Annie (Murphy) citea ceva. M-am apropiat timid și am spus: „Bună, Annie, sunt Aras. Eu voi juca rolul lui Matteo.” Nici n-am apucat să termin, că a sărit și m-a îmbrățișat: „Bună, prietene!” Am intrat în panică și am zis: „Tocmai m-au ras, nu mi-am spălat fața, să nu-ți murdăresc fața cu fire de barbă.” A făcut o glumă: „Stai așa, ce, acum mi-a crescut și mie barbă?” Am bâiguit ceva de genul: „Nu, ești în continuare femeie.” Eram deja stânjenit din cauza nervozității din prima zi. A izbucnit în râs și a spus: „Glumesc. Îmi pare bine că te-am cunoscut, bine ai venit!” Am multe astfel de amintiri…

◊ Ce uși vrei să deschizi în cariera ta de actor de acum înainte? În ce fel de proiecte ți-ai dori să joci?

Fac actorie de 16 ani. Când privesc în urmă, văd seriale în care am avut roluri principale, teatru de stat, teatru privat, filme de festival – sunt mândru de fiecare în parte. Dar acest pas a fost diferit. Vreau să mă dezvolt în fiecare zi și să particip la proiecte și mai bune. Am o predispoziție pentru limbi străine. Am jucat, de exemplu, un rol în arabă, deși nu vorbesc limba – a fost pură memorare. S-a deschis un drum nou, în care pot juca și în alte limbi în afară de turcă. Am o echipă, o familie și prieteni adevărați pe care mă pot baza. Așa, totul devine mai plin de speranță și entuziasm!

◊ Ce nume te entuziasmează, cu cine ți-ai dori să lucrezi pe platou și ce regizori îți dorești să te regizeze? De ce?

Christine Baranski… Am lucrat deja cu ea. Eleganța, inteligența și experiența ei… Între scene, scotea o carte nouă și citea, iar eu o priveam fascinat. Willem Dafoe… Este un actor incredibil de versatil, care poate face față oricărui rol. Aș avea multe de învățat de la el. Bryan Cranston… Îl admir enorm. Dintre regizori, mi-ar plăcea să lucrez cu Ruben Östlund, Yorgos Lanthimos și Paul Thomas Anderson. Și, desigur, Nuri Bilge Ceylan…

◊ Ce mai urmărești în prezent? Ce genuri te atrag?

Îmi plac filmele „high cinema”, acele filme ambițioase, cu valoare artistică și culturală. Aștept cu nerăbdare Eddington de Ari Aster, care a avut premiera la Cannes, și One Battle After Another de Paul Thomas Anderson. Sunt abonat la platforme unde pot viziona filme independente și găsesc acolo titluri interesante. Ultimul film pe care l-am văzut a fost Sick of Myself, iar dintre seriale, MobLand și The Last of Us.

Reclame
Reclame
Reclame

Descoperă mai multe la VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.