VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA

„Când omul e tânăr, e foarte egoist
Nu-și poate cântări inima.
Regretele vin mai târziu
Și nu-l lasă în pace.

Omul e uneori fragil,
Rănit de o singură privire.
Își scapă iubirea
Din mâinile tremurânde.

Am înțeles, în sfârșit,
Viața a trecut în zadar.
Am fost târât în urma anilor,
Iubirea e drumul obligatoriu.

Când eram tânăr, m-a păcălit lumea,
M-am pierdut pe mine însumi.
Am înțeles, în sfârșit,
Iubirea e drumul obligatoriu.

Când omul e tânăr, e foarte egoist
Nu-și poate cântări inima.
Regretele vin mai târziu
Și nu-l lasă în pace.

Am înțeles, în sfârșit,
Viața a trecut în zadar.
Am fost târât în urma anilor,
Iubirea e drumul obligatoriu.

Iubirea e drumul obligatoriu,
Iubirea e drumul obligatoriu.„

Muzica/Versuri- Teoman

Și varianta Selçuk Yöntem & Selin Şekerci