Iubirea mea oarbă
Unde ai fost atâta timp?
Nu mi-ai întrebat niciodată ce mai fac.
Dacă ai fi rămas fără să mă faci să te implor,
Ai fi înțeles că sunt o ruină.
Mi-ai întors spatele,
Mi-ai transformat somnul în chin.
Și totuși, fără rușine,
Dorul mă trage înapoi spre tine.
Am vorbit dur, dar nu am vrut să te rănesc.
Iubirea mea, crede-mă, într-o zi vom uita totul.
Cel care dă durerea știe, ți-am dedicat inima mea.
Aici nu e sigur dacă vom apuca ziua de mâine.
Ia-mă în patul tău,
Fii leac pentru pielea mea.
Mă pierdusem de lume,
Un singur cuvânt m-a legat.
Îmbrățișează-mă. Ca o nebună
am căzut în vântul dimineții.
Am ars, m-am topit, iubirea mea oarbă,
Nu mă lăsa în mâinile altuia.
Am ars, m-am topit, iubirea mea oarbă,
Nu mă lăsa în mâinile altuia.
Am vorbit dur, dar nu am vrut să te rănesc.
Iubirea mea, crede-mă, într-o zi vom uita totul.
Cel care dă durerea știe, ți-am dedicat inima mea.
Aici nu e sigur dacă vom apuca ziua de mâine.
Ia-mă în patul tău,
Fii leac pentru pielea mea.
Mă pierdusem de lume,
Un singur cuvânt m-a legat.
Îmbrățișează-mă. Ca o nebună
am căzut în vântul dimineții.
Am ars, m-am topit, iubirea mea oarbă,
Nu mă lăsa în mâinile altuia.
Am ars, m-am topit, iubirea mea oarbă,
Nu mă lăsa în mâinile altuia.„
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol