„Fără motiv, o plictiseală îmi capturase trupul.

Lucrurile fără motiv veneau întotdeauna așa;

pe neașteptate, pe furiș…

Dacă aș fi găsit un motiv pentru plictiseala mea,

înlăuntrul meu ar fi devenit o cascadă,

toate grijile mele ar fi dispărut.

Neliniștea din mine se impregnase

în cearșaful în care ne înfășuram,

în plapuma căreia ne abandonam.

Totul avea un miros specific.

Mai ales plictiseala.”

Engin Akyürek (pentru revista Kafasına Göre/După bunul plac)