„Sunt mică, mult prea mică,

De aici sunt toate erorile mele,

De aceea nu mă laud,

De aceea nu mă cred specială, importantă.

Sunt mică, mult prea mică,

De aici sunt toate erorile mele,

De aceea nu mă las înfrântă,

De aceea încă nu sunt încrezătoare.

Sunt mică, mult prea mică,

De aici sunt toate temerile mele,

De aici e mândria, De aici e copilăreasca lipsă de apărare.

Sunt mică, mult prea mică,

De aici e infinita îngrijorare,

De aici e dorința de apărare,

De aici e strădania de a lăsa o urmă cât de mică…

Cât de puțin am parcurs din drumul meu,

Cât de puțin,

De fapt, sunt la începutul drumului

având în mâini, înșelătoare jucării,

marile, coloratele, trecătoarele victorii…

Sunt mică, încă mult prea mică…„

Există o cale, dar sunt capcane peste tot.

Mai există o cale, întoarcerea este interzisă,

Aproape de mare, departe de lume,

Aproape de mare, departe de lume.

Hai să renunțăm, fără să forțăm,

Tu știi să distingi binele de rău, iar eu am obosit.

Să găsim un loc departe de lume,

Să găsim un loc departe de lume.

Țintim din nou spre înălțimi,

Viața trece cortină cu cortină.

M-am săturat, dă-mi voie să mă retrag.

Să găsim un loc departe de lume.

Sunt multe lucruri pe care nu le-am putut face.

Sunt și nemulțumită, dar și păcătoasă.

Salvează-mă de acest oraș.

Să găsim un loc departe de lume.”

„Chiar de-ar veni ultima zi, dacă moartea m-ar îmbrățișa,

În fața ochilor mei, ar fi ziua petrecută cu tine.

După tine, inima mea a fost închisă iubirilor.

Ziua aceea am trăit-o cu tine cât o mie de ani.

De-ar fi să mă întrebe care este ultima mea dorință,

De m-ar privi în ochi și ar înțelege totul…

Chiar de-aș muri, iubite, ochii mei n-ar pleca deschiși,

Cuvintele tale despre mine încă îmi sună în urechi.

Nu-mi atinge dragostea, las-o așa,

să înțeleagă ce e iubirea adevărată

și cei care nu știu.

De-ar fi să mă întrebe care este ultima mea dorință,

De m-ar privi în ochi și ar înțelege totul…„