Sinem ÜNSAL: Dieta mea e cam restrânsă. Nu consum gluten, lactate sau zahăr. Nu mănânc carne de vreo 20 de ani.

ALEM a stat de vorbă cu Ozan Akbaba și Sinem Ünsal.

Iată interviul cu Sinem Ünsal.

R: Îți amintești primul moment în care ai trecut în fața camerei în actorie, visul tău din copilărie? Cum te-ai simțit?
Sinem ÜNSAL: A fost ca un vis. Eram incredibil de entuziasmată. Uitasem dintr-odată toată percepția, atenția, scena pentru care mă pregătisem atât de mult, totul. Îmi amintesc atât de clar emoția, entuziasmul…

R: Ce te-a motivat cel mai mult în parcursul tău actoricesc?
Sinem ÜNSAL: Mă distrez enorm. Îmi iubesc meseria. Cea mai mare motivație a mea este că mă simt foarte confortabil, în mediul meu natural. Când mă întorc acasă, las deoparte oboseala fizică și simt că am trăit din plin.

R: Ai avut vreo experiență în spatele camerei care te-a surprins sau te-a schimbat foarte mult?
Sinem ÜNSAL: Am participat la proiecte minunate. Am fost cu adevărat norocoasă în privința colegilor de scenă, a partenerilor și a regizorilor mei. Când petreci mult timp cu atâția oameni talentați, bine pregătiți și muncitori, este imposibil să nu te schimbi în bine, să nu adaugi ceva la ceea ce știai și vedeai.

R: Performanța ta din piesa de teatru „Aydınlıkevler” a fost foarte discutată. Care a fost cea mai puternică emoție pe care ai simțit-o când ai urcat pe scenă?
Sinem ÜNSAL: Să joc teatru a fost cel mai mare vis al meu. Când spun că voiam să fiu actriță încă din copilărie, ar fi mai corect să spun că am vrut să fac teatru. Televiziunea a intrat în viața mea pe neașteptate și apoi a devenit pasiunea mea. Dar scena, publicul de teatru, sunt cu totul altceva. E un gust unic. Adrenalina e de nedescris. Să fii în contact direct cu spectatorii, să-ți vezi munca și efortul urmărite cu atenție deplină e ca o motivație de a trăi. E un sentiment extraordinar să fii pe scenă.

R: Recent, ai jucat pentru prima dată pe o platformă digitală. Ce fel de reacții ai primit și cum a fost experiența pentru tine?
Sinem ÜNSAL: Da, până atunci lucrasem doar la proiecte TV în fața camerei. „Yankı” a intrat rapid în viața mea. A fost diferit față de condițiile proiectelor de televiziune – durata, pregătirea prealabilă – un proces mai confortabil. Mi-a prins bine să experimentez și să învăț și despre asta. Ne-am distrat excelent pe platou, scenariul era solid, iar colegii mei actori au fost minunați. Așadar, rezultatul a primit reacții foarte pozitive din partea publicului. Sunt încântată.

R: De ceva vreme, te vedem în rolul Alya din „Uzak Şehir”. Cum te-ai simțit când ți-a fost propus acest proiect și te așteptai să aibă un asemenea impact?
Sinem ÜNSAL: Când am citit prima dată scenariul pentru „Uzak Şehir”, am îndrăgit-o atât de mult pe Alya încât mi-am spus că trebuie să fiu eu cea care o joacă. Era un personaj care trebuia adus la viață cu mult entuziasm, cu profunzime și multă muncă. Mă simțeam foarte pregătită să fac asta. Proiectul, în ansamblu, era scris cu o sensibilitate care te atinge profund. Mulțumesc, Gülizar Irmak, pentru talentul tău. A fost un proces extrem de profesionist, bine gândit, cu o pregătire îndelungată înainte de filmări. Regizorii și echipa de producție au depus mult efort înainte de a începe. Faptul că a rezonat cu publicul nu e o coincidență. Ne bucură enorm că e atât de iubit și înțeles.

R: Ce legătură ai stabilit cu personajul tău și ce aspect al ei ai adoptat?
Sinem ÜNSAL: Alya e o femeie pe care o cunoaștem cu toții foarte bine. Trăiește durerea, lupta și bătălia pentru supraviețuire pe care fiecare femeie le simte în orice domeniu și la orice vârstă. Deși pare că încercarea ei începe prin fiul ei, ea trebuie să lupte în toate aspectele – la serviciu, în felul în care vorbește, în deciziile pe care le ia. Cine dintre noi nu a trecut prin asta? Nu suntem oare supuși constant acestor lucruri, în domenii diferite, de la persoane diferite, la vârste diferite? Alya e ca noi toți.

R: Ce ți-a adus faptul că ai petrecut mult timp în Midyat?
Sinem ÜNSAL: Midyat, cu oamenii săi, textura sa, diversitatea sa, te face să te simți foarte bine. Fiind cineva care nu mai fusese acolo înainte, sunt mereu în explorare.

R: Care sunt momentele din Midyat, în afara platoului, de care te bucuri cel mai mult?
Sinem ÜNSAL: Împreună cu colegii mei actori, încercăm să ne creăm noi spații în afara platoului. Experimentăm distracții specifice regiunii. Îmi face mare plăcere fiecare moment în care mă odihnesc și descopăr ceva nou.

R: Între tine și Ozan Akbaba există o comunicare excelentă. Nu e ușor să găsești asta în zilele noastre. Ce ai spune despre asta?
Sinem ÜNSAL: Suntem foarte norocoși, într-adevăr. Avem o viziune foarte asemănătoare asupra meseriei noastre. Ne apropiem de muncă cu grijă, plăcere, disciplină și creativitate. Respectăm enorm ceea ce facem. Cred că această relaxare în comunicare și armonia pe care o vedeți se datorează acestor lucruri.

R: Cum l-ai descrie pe Ozan în câteva cuvinte?
Sinem ÜNSAL: Armonios, echilibrat, pozitiv.

R: Fiind mereu în Midyat din cauza filmărilor, ce îți lipsește cel mai mult din Istanbul?
Sinem ÜNSAL: Evident, casa mea. Îmi lipsesc enorm familia, Berk și rutina mea.

R: Treceți printr-o perioadă foarte fericită și în viața personală, dar sunteți în orașe diferite. Cum mențineți echilibrul în relație?
Sinem ÜNSAL: Berk a fost cel mai mare susținător al meu în decizia de a veni la Midyat. Încurajarea lui, faptul că e alături de mine și că crede în mine mă motivează. Am luat această decizie împreună, trăind fiecare moment, și eram pregătiți pentru orice ne-ar fi pus la încercare. Singurul lucru care ne afectează este dorul. Nu am pierdut nimic din echilibrul pe care l-am construit cu grijă înainte să vin aici. Ba chiar cred că dorul ne hrănește relația și iubirea.

R: Cum te simți alături de Berk?
Sinem ÜNSAL: Ca o prințesă. Glumesc, dar mă simt complet eu însămi. Mă simt în siguranță, liberă, puternică, de parcă nu aș avea nicio limită.

R: În ce momente vă inspirați cel mai mult unul pe celălalt?
Sinem ÜNSAL: În a rămâne pozitivi. Viața e dificilă pentru toată lumea. Când unul dintre noi are nevoie, celălalt devine o sursă de inspirație pentru a trece peste loviturile externe cu cât mai puțină suferință și a păstra liniștea.

R: A existat ceva care s-a schimbat în timp, dar a devenit și mai frumos între voi?
Sinem ÜNSAL: Aș putea enumera o mulțime de lucruri. În relațiile de cuplu, aspectele care se transformă și se înfrumusețează împreună sunt cele care îi țin pe oameni uniți, cred eu.

R: Crezi în conceptul de suflet pereche?
Sinem ÜNSAL: Absolut, da.

R: E adevărat că ești foarte emoțională și, din acest motiv, încerci să iei decizii bazate pe logică?
Sinem ÜNSAL: Da. Sunt foarte emoțională. Sunt Rac, până la urmă, e inevitabil. Pe de altă parte, am ascendentul în Vărsător. Nu pot să-mi las mintea pe plan secund. Încerc să iau decizii rațional, dar nu știu dacă reușesc întotdeauna.

R: Ce ar fi șocat fanii tăi să afle despre tine acum?
Sinem ÜNSAL: Că iubesc să mănânc.

R: În ultimii ani, în ce privință ai simțit cea mai mare transformare personală?
Sinem ÜNSAL: Obișnuiam să cad ușor în melancolie. Am învățat să iau măsuri ca să ies din starea asta. Uf, ce bine!

R: Care a fost cel mai marcant moment de cotitură care te-a maturizat?
Sinem ÜNSAL: Pierderea bunicii mele.

R: Ai vreun mic ritual eficient ca să te reconectezi cu tine însăți?
Sinem ÜNSAL: Să stau singură, să reflectez. Să petrec un timp fără comunicare, doar ascultându-mă pe mine.

R: Fiind cineva care își face griji pentru orice, ce faci ca să-ți liniștești mintea?
Sinem ÜNSAL: Nu-mi întrerup niciodată ședințele de terapie.

R: Am observat că și pe platou ai grijă la alimentație. Ce fel de regim alimentar urmezi?
Sinem ÜNSAL: Am probleme cu intestinele, așa că dieta mea e cam restrânsă. Nu consum gluten, lactate sau zahăr. Din proprie alegere, nu mănânc carne de vreo 20 de ani.

R: Când îți dorești să mănânci ceva gen junk food, cum te abții?
Sinem ÜNSAL: Mănânc gustări sănătoase și halva de susan. Nu mă tentează deloc celelalte produse ambalate. „Evadările” mele sunt să exagerez cu halvaua, cartofii prăjiți sau ciocolata amăruie, și chiar o fac destul de des.