Ferit: „Seyran, căsătoria, atunci când pășești pe un drum nou, necesită unele despărțiri.
(uimire în sală)
Ferit: Liniște, nu s-a terminat încă, abia începem.
Seyran, în seara asta, în timp ce îți spun din nou „bună”, mă despart de vechiul Ferit. Această melodie să fie pentru vechiul Ferit!”
„Ești obosit, ai fost și abandonat
Și, pe deasupra, nu e nimeni să te țină de mână.
Nu-i nicio problemă.
Ai fost înșelat, crezând că iubești
A pierdut și ultimul tren, nu mai aleargă
Chiar dacă pierde, ce mai contează.
Omul ăsta e din spațiu.
Nu-l afectează, nu-l afectează
Dacă trăiește între două paradisuri…„
Iată și melodia originală.
„Ești obosit, ai fost și abandonat
Și, pe deasupra, nu e nimeni să te țină de mână.
Nu-i nicio problemă.
Ai fost înșelat, crezând că iubești
A pierdut și ultimul tren, nu mai aleargă
Chiar dacă pierde, ce mai contează.
Omul ăsta e din spațiu.
Nu-l afectează, nu-l afectează
Dacă trăiește între două paradisuri.
Cu palmele ude, zdrobite și ruinate
Pare că se prăbușește, dar stă în picioare, nu-i problemă.
Era foarte singur,
Dar foarte hotărât.
Cu capul plecat, luna i se vede pe chip
Dacă mint, să mă pedepsească.
Omul ăsta e din spațiu
Nu-l înțelegi, nu-l înțeleg.
Plin de răni, dar trandafiri îi înfloresc peste tot.
Râde, se joacă, nu plângea, nu plânge
Omul ăsta e din spațiu
În spațiu, în spațiu.
El știe ceva.
Ce anume, cine știe.
Când lovește, râde.
Parcă ți se pare plăcut.
Parcă devine el.
Nimeni nu știe,
Nimeni n-a știut. „
„Yalı Çapkını” se îndreaptă spre final. Probabil 4 aprilie.
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol