ELEGIE DE PRIMĂVARĂ

Și dacă primăvara te frământă,

Clepsidrele-s corăbii de tăceri

Înmugurind ușor pe câte-o tâmplă

De-atâta ploaie lăcrimând spre ieri.

Sunt suflet tors pe ochiul stins de mare

Și mai rămân în flaut de zăpezi…

Când brațul unei clipe mă mai doare

Un val de mare, în secunde verzi,

Cuvântul îl cunună cu acestea

Pietrificate stele de amurg

Care-n galop de orișice poveste

În dimineața disperată curg…

*****

TABLOU FĂRĂ RAMĂ

Așadar, să se știe că m-am născut.

Culeg pietre de-a lungul unul râu

și în urma mea se ridică arbori

prinși în cuie de cuvinte.

Cineva îmi spune: „Ajunge. Tălpile tale,

pentru a putea respira tăcerea poemelor,

au nevoie de odihnă.„

Mă sprijină doar un fluture

cu sămânța victoriei în el.

Güler B.