Ajda Pekkan 

Ah, ce zile, cât de multe zile

Vor fi mai trăite din plin.

Nu-ți umple ochii de lacrimi  pentru că te-ai înșelat.

Mai sunt încă luni, ani, secole.

Parcă peste tot a rămas urma ta,

Pe malul opus, la umbra acelui copac

În pâinea și sarea de pe masă.

Dacă n-ai fi fost, n-aș fi fost.

Uneori în visuri nevăzute.

Alteori, dincolo de curcubeu.

Poate că trecutul va face pace cu viitorul.

Ne vom întâlni într-un tunel al timpului.

Poate azi, poate mâine,

Poate chiar mai aproape de noi decât mâine.

Zilele sunt ale noastre, nopțile sunt ale noastre,

Soarele  care va răsări în zâmbetul tău, al amândurora.