O melodie compusă de Sezen Aksu în interpretarea talentaților Mabel Matiz și Edis.
Fiecare despărțire e grea.
O spun de o mie de ani.
Inima nu învață.
Starea mea e așa cum se arată.
Omul nu devine mai înțelept?
Nu se învață minte?
Nu crește mai devreme sau mai târziu?
Acest foc înșelător nu se stinge,
de la sine, precum vulcanul?
Vai, din nou suferință?
Destul!
Iar bat la ușă nopțile negre.
Vai, mintea mea confuză
ca în mijlocul iernii, chiar mai rău.
Sigur, aceste zile grele vor trece într-o zi.
Toți sunt conștienți.
Dar ce triști sunt toți…
Pinar Deniz și Uraz Kaygılaroğlu.
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol