Sıla Türkoğlu a fost invitată pentru un interviu la Givin Talks, care sprijină Fundația Turcă pentru Educație în construcția unui nou cămin studențesc pentru fete, prilej cu care a donat un Gift Card, îmbrăcăminte și încălțăminte care să fie vândute pe platformă și banii să fie donați în scopul propus.
Sıla Türkoğlu a mărturisit că era un om timid și a învins timiditatea prin actorie.
Nu s-a gândit niciodată la actorie până în momentul când profesorul de literatură de liceu a avut inițiativa de a înființa un club de teatru. Inițial a acceptat să meargă acolo pentru muncă în culise, dar apoi i-a spus profesorului că își dorește să facă teatru. Și atunci a început povestea actriței Sıla Türkoğlu.
Actrița a fost întrebată dacă există o întâmplare în care s-a simțit dezavantajată, vulnerabilă și apoi s-a transformat în putere și un mare avantaj.
Aceasta a spus că înainte de proiectul Kızılcık Şerbeti, unde face parte din distribuția principală și interpretează rolul Doğa Korkmaz, a ajuns în stadiul de a semna contractul și de a începe filmările pentru un alt proiect. Era foarte încântată, își dorea foarte mult proiectul și, cu doar o zi înainte de a începe filmările, i s-a spus că s-a anulat. Atunci a suferit foarte mult și a plâns și i-a spus impresarului că nu o mai vor în proiect. În scurt timp a venit oferta pentru rolul din Kızılcık Şerbeti. Atunci și-a dat seama că este foarte bine că a fost așa și că ar fi avut o altfel de carieră dacă proiectul inițial continua și consideră că s-ar putea numi și șansă.
A mai fost întrebată dacă au existat momente în care s-a simțit mândră de ea și de alegerea de a fi actriță.
A povestit că trebuia să filmeze o scenă în care nu plângea, era o scenă de aproape două pagini și plină de emoție. La repetiție a făcut exact ceea ce se cerea în scenariu, dar, atunci când s-a filmat, cu fiecare frază pe care o rostea, se emoționa mai tare și plângea întruna. Regizorul nu a întrerupt scena și ea, care credea că a interpretat foarte greșit scena, după ce s-a terminat scena și a ieșit pe ușă, s-a dus la monitor, unde se afla regizorul, simțind nevoia să prezinte scuze. Regizorul a îmbrățișat-o și i-a spus atunci că oriunde va merge și cu oricine ar juca, oricât de mare ar fi actorul, să aibă încredere în ceea ce simte ea, că e important scenariul, dar, dacă va face ceea ce va simți, va deveni o actriță mare.
Atunci și-a dat seama că a ales profesia potrivită.
Și a mai existat o zi când Settar Tanrıöğen a întrebat-o dacă face teatru. Ea a întrebat în glumă dacă au nevoie de om care să-i servească la teatru cu ceai și a spus că va merge deoarece i se pare ceva magnific să împartă o scenă de teatru cu astfel de legende.
Actorul i-a spus că joacă foarte corect încât a crezut că face teatru în mod activ.
Este foarte mândră când primește aprecierea unor profesioniști reputați.
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 