„Ne-am îndrăgostit din nou,
pământul de ploaie, eu de tine.
Ceva aparent imposibil,
mi-a venit în minte
în fiecare noapte,
o melodie cunoscută.
Tu erai motivul?
Spune-mi.„
Vine o femeie, te schimbă,
de acea formă obișnuită, dură.
Așa este de sute de mii de ani,
precum apa care lovește țărmul.
Și cerul a plâns.
M-am pierdut din nou în fiecare dimineață.
Filtrându-se prin acele ferestre
Picătură cu picătură
Și nopțile nedormite gandindu-mă
La versurile pe care le-am scris…„
Reclame
Reclame
Reclame