În calitate de mamă și Ambasador al Bunăvoinței pentru UNICEF, actrița Tuba Büyüküstün a răspuns întrebărilor despre ce înseamnă a fi mamă, azi, când, în peste șaptezeci de țări ale lumii, este sărbătorită Ziua Mamei.
T.B. Bună ziua tuturor. La mulți ani tuturor de Ziua Mamei. Fără să pierd timpul, voi trece la întrebări.
- Care sunt activitățile de divertisment sănătoase pentru copii și tineri?
T.B. – De fapt, sunt în favoarea activităților care le oferă copiilor noștri o experiență de viață. De exemplu, gătitul poate fi un domeniu de interes pentru un copil. Poate fi gătitul. Poate fi cățăratul. Poate fi construirea unui mobilier împreună. Mi-ar plăcea să fac multe lucruri, dar nu am reușit încă, cum ar fi să călătorim în natură, să cunoaștem plantele și să le învățăm numele.
- Ce sfat le-ați da părinților despre gestionarea social media cu adolescenții?
T.B.- Da, din păcate, aceasta este una dintre cele mai dificile probleme din această perioadă. Eu am găsit o metodă: explicarea beneficiilor și a daunelor social media. În loc să o aducem în viața lor ca pe o interdicție, o restricție, să îi facem să înțeleagă acest lucru. Să-i facem să înțeleagă de ce noi, ca părinți, trebuie să-i restricționăm și să-i controlăm în această privință.
- Există o limită în a fi mamă?
T.B.- Există o limită în a fi om? Depinde de ceea ce înțelegem prin a fi mamă. La urma urmei, pentru mine a fi mamă este o stare de a fi. Nu este ceva ce faci. Devii și curge.
4. Credeți că copiii ar trebui să ia propriile decizii sau sunteți mai tradiționalistă în această privință?
T.B.- Consider că este foarte necesar ca ei să fie capabili să ia propriile decizii în conformitate cu vârsta lor și în limitele pe care le stabilim, să ia propriile decizii, să le pună în aplicare, să își creeze propria individualitate și să capete încredere în sine.
5. În calitate de mamă care lucrează, este dificil să vă programați munca în funcție de fiicele dumneavoastră?
T.B.- Să nu spunem că este dificil, dar nu este ușor. Ca pentru toate mamele care lucrează.
6. Care a fost cea mai satisfăcătoare parte a creșterii fiicelor gemene până acum?
T.B. – Am crescut și eu și acum am două dintre cele mai bune prietene ale mele.
7. Cum devii un părinte de încredere?
T.B. – Spunând adevărul. Prin faptul că am o comunicare deschisă și sinceră cu copiii mei. Prin faptul că nu mă tem să spun „Nu știu, hai să aflăm împreună”. Prin faptul că sunt eu însămi.
8. Cum le explicați fetelor lucrurile/problemele care se întâmplă în lume?
T.B. Da, este dificil să le explici copiilor ce se întâmplă în lume. Nu este ușor. Dar, chiar dacă este dificil, cred că există o modalitate de a le explica într-un mod adecvat caracterului și vârstei lor.
9. Care este cea mai dificilă parte în a avea gemene?
T.B. – O voi numi găsirea echilibrului între ele, pentru că sunt de aceeași vârstă, de același sex, dar au caractere complet diferite și este foarte dificil să găsești echilibrul între ele, mai ales când au o neînțelegere între ele.
10. Ce vă place cel mai mult la a fi mamă?
T.B. – În fiecare zi învăț ceva nou despre mine și despre ele, este ca o descoperire fără sfârșit.
11. Doriți să realizați un film pentru copii? Un film cu o temă pentru copii.
T.B. – Da. Mi-aș dori. Bineînțeles că mi-aș dori foarte mult.
12. Care este cel mai greu lucru în a fi părinte?
T.B. – Să știi că niciodată nu poți face totul suficient de perfect. Să știi că nu poți fi niciodată suficient. Și cred că te simți insuficient într-un punct întreaga ta viață.
13. Vă pedepsiți copiii atunci când se comportă nepotrivit?
T.B. Le-am pedepsit o dată. Nu cred că pedeapsa este educativă și instructivă. De fapt, cred că îi derutează și mai mult pe copii, pentru că ei nu percep lucrurile așa cum le percepem noi. Prin urmare, sunt mai degrabă în favoarea explicării și a încercării de a-i face să empatizeze.
14. Ce ar trebui să facă părinții atunci când copiii lor îi mint?
T.B. – Copiii fac adesea lucruri pentru a experimenta ceva și pentru a ne măsura reacția. Cred că minciuna este unul dintre ele. Pentru că eu cred că ei încearcă să integreze minciuna, ca toate conceptele, în viața lor. Cred că este o problemă importantă. Cred că, atunci când observăm minciuna, și cred că ei o fac pentru ca noi să o observăm, reacția noastră atunci când o observăm este importantă. Nu pentru a-i marginaliza. Nu pentru a le arăta ce lucru oribil au făcut. Am văzut asta, sunt în spatele tău, te accept cu asta, dar cum te-ai simți dacă eu aș face asta? Te-ai simți în siguranță cu mine? Cum te-ai simți știind că nu mă poți crede întotdeauna, că s-ar putea să te mint? Te-ai simți prost? Așa mă face să mă simt. Pentru că am nevoie să am încredere în tine. Am nevoie să am încredere în ceea ce spui.
15. Cum știe o mamă când copilul ei are o problemă? De exemplu, la școală sau cu colegii de clasă?
T.B.- Stabilind o relație strânsă cu copiii. Apropiată, sinceră. Într-o atmosferă de încredere. Eu așa gândesc. Uneori le spun: imaginați-vă că vi s-a întâmplat cel mai rău lucru, atât de rău încât nu puteți spune nimănui, vă simțiți foarte rău. Atunci sunt aici, pentru asta sunt aici. Dacă există o persoană căreia puteți veni să îi spuneți, aceea sunt eu. Și nu vă voi judeca pentru nimic.
16. Care este cel mai bun mod de a opri copiii să se certe între ei?
T.B.- Mi-am dat seama că nu există nicio modalitate. Sunt singură la părinți și nu știu să mă cert. Și mă necăjesc foarte tare când se ceartă, dar nu există nicio modalitate de a împiedica acest lucru, așa că sunt nevoită să le las să se certe. Dar când vorbesc cu oameni care știu despre acest aspect, ei spun că certurile sunt foarte utile pentru ca ele să învețe să își stabilească propriile limite personale.
17. Ce faceți dacă copiii dumneavoastră nu sunt de acord cu dumneavoastră în ceea ce privește alegerile corecte?
T.B. Vorbim. Încercăm să decidem împreună. Deciziile noastre pot să nu coincidă, uneori două dintre ele coincid, una este altfel, uneori toate trei avem idei complet diferite, dar fiecare își expune ideile cu motivele sale și una dintre ele are mai mult sens. Ar putea fi a mea, ar putea fi a lor. Nu prin constrângere, ci mai mult prin convingere și persuasiune.
18. Cât de mult transferați din relația cu părinții dumneavoastră în relația cu fiicele dumneavoastră?
T.B.- Cu toții învățăm cum să fim părinți de la proprii noștri părinți. În mintea noastră, există „ar putea fi mai bine„ sau „aș face altfel„. Uneori reușim, alteori nu, dar cred că există o fuziune între educația parentală pe care am învățat-o de la părinții noștri și cea pe care am descoperit-o mai târziu, iar copiii noștri vor învăța de la noi cum să fie părinți.
Sursa foto: Madame Tussauds İstanbul şi UNICEF
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol