„Cred că Bougainvillea  e deja mai înaltă

Iar iasomia s-a răspândit în întreg Bodrum-ul.

Se simte mireasma vântului.

Un fluture mi-a sărutat gâtul.

Cred că acum ți-ai legat gâtul de albastru.

pieptul de o barcă cu pânze

inima de prima călătorie de vară

care ți-a ieșit în cale.

Iar când a ajuns la fund

paharul cu rakı cu aromă de mastic

probabil că ai plâns un pic.

Iubește și în locul meu, nu lăsa viața să aștepte.

Dacă te mulțumești cu atât, trăiește și gata.

Câți oameni mai suntem apărători de iubire?

Mi-a picat în ochi prima lacrimă a toamnei viitoare,

deschizătoarea unei noi pagini.

Să vedem, ce ne va mai oferi timpul…

Cred că acum ți-ai legat gâtul de albastru.

pieptul de o barcă cu pânze

inima de prima călătorie de vară

care ți-a ieșit în cale.

Iar când a ajuns la fund

paharul cu rakı cu aromă de mastic

probabil că ai plâns un pic.

Iubește și în locul meu, nu lăsa viața să aștepte.

Dacă te mulțumești cu atât, trăiește și gata.

Câți oameni mai suntem apărători de iubire?„

Sezen Aksu & The Royal Philharmonic Orchestra – „Hayat Sana Teşekkür Ederim/Îți mulțumesc, viață.”

„Nu prea mi-au plăcut păpușile,

nici să mă joc „de-a acasă„

Mi-au plăcut aplauzele,

să umblu simțind cuțitul la spate,

să navighez în ape tulburi,

să ajung la siguranțe de moment.

Femei, bărbați, romane,

în special rebelii.

Am avut, ca toată lumea, durerile mele,

dar și bucurii de care nu oricine poate avea parte.

Desigur, mi-am asumat să fiu uitată,

dar îți mulțumesc, viață.„

„Uneori, totul înseamnă mai mult decât pare.

Depășești un prag,

nici nu vrei să privești viața în față,

atât de mult i-a scăzut semnificația.

Atunci, mergi și deschide imediat radioul,

prinde un cântec.

Sau citește o carte.

Sigur îți va prinde bine.

Sau ieși în balcon și strigă cât poți.

Inima nu se curăță până nu scapă de amărăciune.

Dar nu te întrista prea mult, viața se termină într-o zi.

Nu pot fi evitate despărțirile.

Viața este o aventură prea grea și prea scurtă.

Viața este supusă mereu încercărilor.

De aceea nu pot pleca, nu plec de la nimeni.

Nu pot uita dureri, bucurii, orice ar fi, sunt comorile mele.

Cunosc valoarea pe care suferința o dă omului, nu mă supăr.

Cântecelor care nu trec prin durere, le lipsește ceva.

Viața  nu poate fără frumusețea

de a trece printr-o poezie, o vorbă,

o melodie, un film…

Minunatul tablou al tristeții ar fi incomplet

dacă nu ar fi atins un pic de acea pensulă strălucitoare a stelelor.„

Muzica & Versuri- SEZEN AKSU