Ghețurile mele se topesc de dragoste

Îmi cade garda, nu o mai pot ține

Mi-e teamă când mă lovesc privirile tale

Dacă nu am fi întârziat cu câteva iubiri unul față de altul

Dacă nu am fi obosit urmându-i întruna pe cei cu calea greșită

Este adevărat că ard în flăcări

Voi putea renaște din cenușa mea către tine

Căutându-mă pe mine

Sunt în locul în care mi-era teamă să fiu

Sunt la tine

Ia-mă, fă orice ai face.

(„ALEV ALEV/În flăcări„

interpretare- Derya Yıldırım

muzica/versuri- Feridun Düzağaç.)

„Ziua de azi e rămasă de aseară

Și dacă plouă,

se udă un pic singurătatea mea fără tine.

Azi mi s-a făcut un pic dor, am tot mers hai-hui.

M-am închis spre exterior pentru că înlăuntrul meu nu e pustiu.

Nu mint. Nu am nicio stare.

M-a obosit timpul.

Nu mint. Nu am nicio stare.

M-a obosit timpul. Crede-mă.

Și încă tu, totul e un pic de încă tu…

Încă tu, totul e un pic de încă tu…

Iar acel vapor nu se va întoarce. Am obosit așteptând.

Deja sunt ca o vară cu gulerul nedeschis. Parcă un pic beat…

Și un pic de nimeni…

În ce gară era? În acea zi te-am pierdut.

Erai mereu un pic de ploaie. Un fel de a fi ca ploaia.

Nu mint. Nu am nicio stare.

M-a obosit timpul. Crede-mă...„