„Am o iubire pe care am lăsat-o mereu în inimi nepotrivite.

Am o iubire pe care am risipit-o în paturi reci.

De ce am încredințat mereu dorința mea copacilor fără rădăcini?

Am o iubire pe care am legat-o mereu de vele rupte.

Eu nu aveam loc pe cerul tău.

Aripile mele s-au frânt în ramurile tale uscate.

Eu nu aveam casă pe pământul tău.

Destinul avea același final, era ultima poveste scrisă.

Această pasăre rătăcește în locuri nepotrivite,

de aceea zboară de una singură.

Există cineva pe care îl aștept, dar am înțeles că nu ești tu acela.

Ai o picătură de iubire. De ce m-am trezit mereu în coșmar?

Am o inimă pe care am risipit-o mereu în romane ieftine.

Am o iubire pe care am lăsat-o mereu în inimi nepotrivite.„