Spuneam în urmă cu cinci ani că acest premiu este pașaportul spre o nouă dimensiune a blogului. Acum sunt convinsă că, acolo unde am ajuns împreună, nu a fost nevoie de pașaport, ci de încredere în ceea ce este fiecare dintre noi.
Atâtea întrebări, atâtea suspiciuni am avut, într-o zi eram puternică, în altă zi eram pesimistă, dar voi ați fost perseverenți și hotărâți, din februarie până în octombrie, nu ați renunțat nicio clipă și vă mulțumesc!
Când am pornit la drum cu acest blog, nu am avut scopul de a urca pe o scenă pentru a primi un premiu.
Am pornit de la o cafea în ceașca personalizată de Leila, cea mai minunată dintre surori.
Am încercat tot felul de subiecte, dar voi ați vrut să scriu despre actorii turci și proiectele lor.
Eram favorizată pentru că vorbeam aceeași limbă cu cei pe îi admirați atât de mult.
Am încercat, zi de zi, să vă ofer știri actuale despre favoriții voștri și am fost gazda, de vreo doi ani și ceva încoace, unei comunități de oameni frumoși, iubitori de seriale din toate colțurile lumii.
La cafeaua de dimineață, când urmăream statisticile…
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Comentarii despre articol