Așadar- să se știe că m-am născut.

Culeg pietre de-a lungul unul râu

și în urma mea se ridică arbori

prinși în cuie de cuvinte.

Cineva îmi spune: „Ajunge. Tălpile tale,

pentru a putea respira tăcerea poemelor,

au nevoie de odihnă.„

Mă sprijină doar un fluture

cu sămânța victoriei în el.

Güler Bolat

(din ciclul: „Că nu e om să nu fi scris o poezie / Măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui”. )

Vă doresc un minunat sfârșit de săptămână!