„Oricând bat vânturile anotimpurilor

Îmi amintesc visurile copilăriei,

Zmeul meu de hârtie,

Mama, sărutându-mă pe obraji, într-un vis frumos

Ca și când toți cei dragi mie sunt în viață.

Spre seară, de se mai potolește ploaia,

Turnul Fecioarei și insulele.

Ah, de-ai fi fost aici.

Este încă foarte frumoasă toamna la Istanbul.

Nu e ușor întotdeauna.

Să faci dragoste, fără să iubești, să cunoști un corp.

Să înveți încet, să te obișnuiești și să pierzi.

Istanbulul este azi obosit, trist și îmbătrânit.

A mai luat câteva kilograme, iar a plâns.

Îi curge rimelul.

Spre seară, de se mai potolește ploaia

Turnul Fecioarei și insulele.

Ah, de-ai fi fost aici.

Este încă foarte frumoasă toamna la Istanbul…„