După 13.100 de pagini scrise pentru serialul fenomen ÇUKUR, scenaristul Gökhan Horzum a ajuns la ora bilanțului.
Acesta a mărturisit, prin intermediul Twitter, că, atunci când a început să scrie ÇUKUR, a folosit numele de cod (denumire provizorie) ARAS„ și, pentru că a crezut că-i va purta noroc, în sezoanele următoare a continuat cu “ARAS 1”, “ARAS 2” și “ARAS 3”.
I-a mulțumit foarte mult lui Aras Bulut İynemli:
“Am discutat mult, nu ne-am certat deloc. Ca două oase de pește, doi perfecționiști, ne-am reamintit mereu că facem un serial. Că aceste reamintiri nu au fost de folos, asta e altceva. Aras Bulut İynemli. Îți mulțumesc foarte mult.”
„Çukur: un atac de cord, două vase înfundate, de două ori angio, trei stenturi, o bronșită severă, un covid, o depresie majoră, probleme cu somnul, munca fără vacanță, de trei ori blocaj dur și a nu ști ce să mai scriu. Trei țări, dar, cel mai important, patru ani luați cu împrumut de la familia mea.„
A mai mărturisit că au fost momente când a scris scenele dintre Vartolu și İdris, plângând în hohote, la etajul al doilea al unei cafenele, sub ochii uimiți ai clienților, când s-a dus până la toaletă pentru a-și șterge nasul, apoi a continuat să scrie, când femeia iubită îl privea confuză și neajutorată iar el îi spunea „Nu-i nimic, pe cuvânt că sunt bine.„, când nu și-a revenit timp de o săptămână după ce a scris scena în care Yamaç și-a omorât tatăl, când, după ce a scris prima oară în scenariu, a ieșit în stradă, la două noaptea, țopăind și țipând, spunându-și „Fără emoții!„.
A scris, în medie, 100 de pagini pentru fiecare episod. Au fost în total 13.100 de pagini.
Concluzia scenaristului fenomen este:
„La sfârșitul zilei, indiferent dacă durează 4 ani sau 3 episoade, scrierea unui serial TV în Turcia este ca și cum ai construi un castel de nisip. Chiar înainte de a părăsi plaja, acel castel începe să se destrame. Deci, chestiunea este ce a rămas în tine. ÇUKUR mi-a luat mult, mi-a dat mult. Mulțumesc, ÇUKUR. „
Descoperă mai multe la VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 
Ciukur, un serial extraordinar de frumos!
Mi-a plăcut foarte mult de Aras Bulut (yamaci),
Un actor desăvârșit.
De altfel, fiecare personaj și – a făcut rolul foarte bine.
Toți foarte originali!
ApreciazăApreciază
Va multumesc pentru ca ne-ati prezentat omul, din condeiul caruia a luat nastere un personaj de neuitat, Arik Boke Erdenet.Daca n-ar fi venit pandemia, ne-am fi bucurat mai mult de el.Asa, parca povestea a rămas nespusă.
Mi-a plăcut cum a fost construit, cum a fost gândit acest personaj.Relatia dintre Arik si tatăl lui, a fost similară cu relația dintre Franz Kafka si tatăl lui.Asa am vazut eu, nu stiu daca scenaristul a fost inspirat de asta.Kafka i-a reproșat tatălui lui ca l-a mutilat emotional in copilărie.Mi-ar fi placut sa existe o astfel de „Scrisoare tatălui”, din partea lui Arik pentru Cengiz, un dialog complex, in care să-și spună oful, durerea.A fost ceva de genul acesta in ultimul episod, dar parca trebuia ceva mai mult.
Citind aceste randuri, cuvinte venite din suflet, parca imi pare rau ca nu am reusit sa urmăresc acest serial fenomen cap-coada.Altfel as fi înțeles povestea.Stiind de moartea Senei, am tot amânat…N-am mai vrut sa ma implic emotional in niciun serial dupa „Kuzgun”.
Fanii isi pun tot felul de intrebari, fiecare se atașează de cate un personaj, sau de mai multe, acuză, dau in scenarist, in regizor…Oricat ai fi de creativ, nu ai cum să mulțumești pe toată lumea.
Eu, spre exemplu, cand vedeam cum ajunsese Yamac dupa moartea Senei, chiar m-am întrebat, oare scenaristul cum poate sa-i faca asa ceva protagonistului?Yamac era precum copilul lui, el i-a dat viata, el il distrugea.Am inteles acum cat a suferit, cat s-a consumat.Nu doar actorii ard odată cu personajul, ci și scenariștii.E un consum emotional care te darama.Daca noi, ca fani, suferim odată cu protagonistul, ce sa mai spunem de ei, care-si dau viata pentru a fi credibili.
Felicitări pentru „Cukur” si mult succes in urmatorul proiect!
ApreciazăApreciază