SEZEN AKSU 

Memet, daha çok küçüksün Memet/Memet, ești ȋncă prea mic, Memet

Bilemiyorsun tabii neden bu sonsuz nöbet/ Desigur, nu știi de ce acest planton nesfârșit.

O kadar vaktin de olmadı zaten/ Nici nu prea ai avut timp să afli

Ama sen ümit etmeye devam et/Dar tu continuă să speri.

Memet, biz de bilemiyoruz Memet/ Mehmet, nici noi nu știm, Mehmet

Böyle mi sürecek bu ilelebet/Dacă va fi așa la nesfârșit

Değişir mi dünya, döner mi devran/Se va schimba lumea, se va roti timpul

Ama sen ümit etmeye devam et/Dar tu continuă să speri.

Öyle karanlık bir kutu ki insan/Omul este așa o cutie neagră

Kimse hakiki bir cevap veremez sorsan/Dacă ȋntrebi, nimeni nu dă un răspuns adevărat.

Söz dediğin insan icadı lisan/ Ceea ce numești promisiune, e o invenție lingvinstică a omului.

Ama sen yine de hep hayattan bahset/Dar tu, totuși, vorbește mereu despre viață.

Memet bir türlü gitmiyor gözün gözümden/Memet, ochii tăi nu se dezlipesc nicicum de ochii mei.

Hiç büyümemişsin, tanıdım çocuk yüzünden/ Nu ai crescut deloc, te recunosc după chipul de copil.

Kan geldi kederden can özümden/Curge sânge de durere și din esența sufletului.

Sen anacığını düşün, çok dikkat et!/Tu gândește-te la mama ta, fii foarte atent.

Memet daha çok küçüksün Memet/ Memet, ești ȋncă prea mic, Memet

İnsan soyu böyle en nihayet/ Așa e omenirea, ȋn cele din urmă

Öteki de sen, beriki de sen/ Și celălalt ești tu, acesta tot tu.

Kendini de, bizi de, dünyayı da affet/ Iartă-te, iartă-ne, iartă această lume.

PS.

1. MEHMET/MEHMEÇİK 

Bigalı Mehmet Çavuș, a fost un sergent al armatei otomane, care a luptat în timpul campaniei Gallipoli din primul război mondial. Este amintit ca un erou și este considerat a fi eponimul numelui comun „Mehmetçik” folosit pentru un soldat otoman sau turc.

1. Prof. Dr. Ali Akpınar scria în memleket.com.tr următoarele:

„În cultura noastră, pentru Armată, se folosește expresia Vatra Profetului. De aceea, orice soldat este un Mehmetçik , adică un mic Mohamed. În sensul celor care urmează calea Profetului și au parte de frumusețile sale. În limba turcă, pentru prenumele Muhammed s-a folosit mai mult prenumele Mehmed. În otomană, Mehmed și Mohamed se scriu la fel. În perioada Imperiului Otoman, din respect pentru numele Profetului, s-a scris Mohamed și s-a citit Mehmed. Strămoșii noștri au gândit că dacă un copil/tânăr, care poartă numele Profetului, face ceva greșit, dacă este hoț, nelegitim, imoral, să fie strigat ca Mehmed, nu Mohamed. De aceea, în cultura turcă, Mehmed înseamnă Mohamed. La fel și Mehmetçik…„