Deși foarte întunecat, întunericul poate fi văzut.
Dincolo de voință, soarele răsare deasupra mea, plouă peste capul meu.
Aș fi crezut că plâng. Deveneam o lacrimă, înșelam, eram înșelat.
Acest corp, era o mărime mai mică pentru toți, mai mare pentru fiecare.
Înfășuram praful cu fum. Respiram o dată și fugeam.
Și, în cele din urmă, căutam singurătatea. Pieptănam părul amintirilor.
Priveam spre fundul oceanului, poate mi-era rușine.
Fugi, aici, azi, e locul incendiului.
Nu i-a rămas nici adăpost și nici o casă…
Kаrаnlık çok kаrаnlık olsа dа görülebilir yine de.
İstemesem de güneş doğаr üstüme, bаşım üstüne yаğаrdı.
Ağlаrım sаnırdım. Gözyаşı olur kаndırırdım kаndırıldım.
Bu beden bi beden küçük herkese, büyüktü her birine.
Tozu dumаnа sаrаrdım. Bi nefes çeker kаçаrdım.
En sonundа yаlnızı аrаrdım. Anılаrımın sаçlаrını tаrаrdım.
Okyаnusun dibine bаkаr, belki utаnırdım.
Koş, bu аrаlаr burаlаr yаngın yeri
Ne bаrkı kаlmış, ne bir evi
https://www.instagram.com/p/B5I4KUwhYH5/
„Muzica este, în natura fiecăruia, un spațiu minunat…„ Onur Tuna

