Cafea și muzică

Ce muzică, ce versuri! Feridun Düzağaç –Beni Bırakma/ Nu mă părăsi

„Poate că ȋntr-o zi soarele va răsări pentru noi doi

Poate că visele noastre vor sufoca temerile.

Până când va veni acea zi de basm, tac.

Tac, tac.

Când mi se face sete, chipul tău ajunge ȋn mintea mea.

Am ajuns să-mi fie teamă să visez.

Ȋți rostesc numele, vocea mea crește

De vorbit, de gândit, de dor.

Belki güneş bi gün ikimiz için doğar
Belki korkuları hayallerimiz boğar
O masal günü gelinceye kadar
Susuyorum , susuyorum
Susadıkça yüzün düşer aklıma
Korkar oldum düşlemekten
Adını anarım çoğalır sesim
Konuşmaktan düşünmekten özlemekten

Vino, uite, țin ȋntr-o mână cerul

ȋncă…

Ȋn cealaltă, stelele care alunecă și se duc

la, la…

Ale mele sunt și temerile, dar și speranțele,

Nu mă părăsi.

Gel bak bir elimde gökyüzü var hala
Ötekinde kayıp giden yıldızlar la la
Korkularda benim umutlarda
Beni bırakma

Nimeni nu poate fi totul pentru nimeni,
Tu ești singura mea rană din trecut.
Nu știu dacă fără tine sunt cineva sau fără cineva,
Nici nu vreau să știu, chiar nici nu gândesc.

Kimse kimsenin herşeyi olamaz-mış
Di’li geçmişten tek yaramsın sen
Sensiz kimsemiyim kimsesizmiyim bilmem ,
Hiç bilmek istemem hatta düşünmem