Am ales pentru azi o melodie frumoasă a lui Kenan Doğulu: Nu pot ține timpul în loc.
Înainte ca încăpățânarea ta să învingă, înainte de a te îndrăgosti, vino.
Plecarea asta nu are un final bun, nu-ți pierde inima, vino.
Lasă negrul și vino, e de ajuns să ștergi grijile.
Apusul mi se va întuneca, nopțile se vor îngusta,
Te-ai îmbătat vreodată punându-mă pe mine în locul tău?
Te-ai supărat vreodată pe trecut supunându-te destinului?
Ai tăcut vreodată , împrăștiind tăciuni în suflet,
Ascunzând vizibila teamă,
Ținându-ți respirația?
Rămâi acolo unde te-ai dus, fii fericită
sau vino și ocupă tronul din inima mea,
inima mea hoinară este cucerită de chipul tău care zâmbește,
dar hotărește-te, nu pot ține timpul în loc.
İnadına yenilmeden aşık olmadan gel
Bu gidişin sonu kötü kalbi kaybetme gel
Siyahını bırak da gel derdi sil yeter
Aşka zulmedip küsme sen yeter
Şafağım kararır daralır geceler
Yerine hiç beni koyup sarhoş oldun mu sen
Kaderine boyun eğip dünle küstün mü sen
Yüreğine cayır cayır kor çile saçıp
Göz göre göre korku saklayıp
Boğazına gömülüp sustun mu hiç
Kal gittiğin yerde mutlu ol
Ya da gel kalbimde tahta sahip ol
Senin gülen yüzüne kurban bu serseri kalbim
Ama karar ver tutamıyorum zamanı
VIAȚĂ CU AROMĂ DE CAFEA 