Reyyan- Credeam că ai plecat.

Miran- Nu am unde să plec în afară de tine, Reyyan.

Nu pot pleca de la tine pentru că, atunci când îmi întorci spatele,

toate culorile se transformă în negru, așa cum erau înainte să te cunosc.

Se va spulbera ceața din ochii tăi?

Se vor opri lacrimile adunate în gene?

Spune-mi, Reyyan.

Ce să fac?

Bine, Reyyan…

Reyyan- Nu fugi de mine. Să nu existe între noi o astfel de supărare…

Uite,suntem unul lângă altul. Împreună ne vom vindeca rănile.

Te iubesc. Pricepe odată, Miran!